Iată o vorbă pe care o putem aplica şi oamenilor în felul următor:
Omul sfinţeşte Omul. Şi nu religios cum se întâmplă în mod normal, este vorba despre o sfinţire morală, motivaţională dacă vreţi.
Adică cum vine asta, ar fi o întrebare. Să vă explic.
Oamenii sunt de atâtea tipuri câte tipuri de muzică există. Şi există muuuuuulte laturi ale muzicii. Dacă e să luăm un profil de om cu înclinaţie către muzica clasică (cacofonie acceptată) vom vedeam un om
ţapăn, cu o stricteţe destul de mare în gândire şi cu o gestică destul de punctată, mai ales atunci când vorbesc despre ceva ce le place. Dacă vorbim despre un metalist (heavy metal rocker), vom observa o personalitate care la suprafaţă lasă să se vadă un tip dur, un om sociabil, dar cu care nu ai vrea să te pui, iar care în adâncul lui ascunde o sensibilitate destul de mare.
Când oamenii se
combină (un verb foarte bine ales, pentru că atunci când combini făină cu zahăr, lapte, ouă şi ulei ies clătite foarte bune) ei pun la comun:
interese,
stil de funcţionare,
capacităţi de acţionare,
disponibilitate,
şi
mobilitate.
Uneori unii dintre partenerii de relaţie (nu neapărat amoroasă) vin cu ceva în plus sau în minus lucru care poate face relaţionarea dificilă sau uşoară. Eu am realizat că se întâmplă, de cele mai multe ori, ca un alt om să îl facă pe celălalt să acţioneze altfel decât o face el deobicei.
Voi veni cu două exemple: în liceu am avut o prietenă foarte bună care era foarte vioaie şi care prin felul ei de a fi mă făcea să fiu activă, să mă regăsesc repede şi să nu mă las învinsă. Apoi, reflectând asupra oamenilor când eram la începutul facultăţii mi-am dat seama că starea de spirit a mamei mele mă afecta grozav de tare, pentru că ea era negativistă, mereu supărată, apăsată de tot felul de griji de zi cu zi.
Astăzi, pentru a nu ştiu câta oară în viaţa mea, reflectez la aspectul de relaţionare şi ajung la o concluzie:
de cele mai multe ori, omul cu care îţi petreci timpul cel mai mult îţi coordonează starea de spirit.
Dacă eşti în preajma unui om meditativ, vei deveni şi tu meditativ; dacă eşti cu un om fericit şi care zâmbeşte şi îţi spune mereu că viaţa e frumoasă te va molipsi şi vei deveni şi tu vioi (asta în cazul în care tu eşti mai melancolic, cum sunt eu). Deci, Omul sfinţeşte Omul. Omul de lângă te face Om sau NEom. Câteodată unii dintre noi se pierd din cauza altor oameni care sunt derutaţi, care nu şi-au găsit încă scopul în viaţă, care nu au un loc al lor, care nu au o ocupaţie. NEoamenii sunt oamenii care sunt confuzi. Nu fiţi revoltaţi, toţi suntem OAMENI, dar când ne pierdem pe drum devenim NEoameni; când începem să ne întrebăm prea multe lucruri la care cumva ştim că nu o să găsim răspuns, atunci devenim NEoameni.
Omul Sfinţeşte Omul. Acolo unde e OMUL, acolo e motivaţie.
De aceea, cred că este foarte important să ştii să îţi alegi oamenii care să te înconjoare. Dacă faci rost de un om melancolic, fă rost şi de unul vesel pentru a avea o balanţă. Dacă ai un nebun lângă tine, ia şi un raţionalist. Fireşte că la matematică poţi face rost de toţi X şi Y pentru ecuaţia relaţionare, dar în viaţă e mai complicat, aţi spune. Eu cred că nu e chiar aşa de complicat. Când nu poţi să iei, redu. În orice caz, cred că este Foarte important ca să îţi dai seama de ce fel de persoană te ţine pe tine în viaţă.
Iubirea te face să vezi lucruri un pic înceţoşate, dar cu puţin efort şi multă voinţă (sau invers), te poţi detaşa şi îţi poţi găsi omul care cu care să relaţionezi cel mai bine. Dacă în teorie reuşim să facem asta, cred că suntem pe drumul cel bun.
Dar dacă eşti un om care a stat atâta să se gândească cum să relaţionezi mai bine cu oamenii, cred că e un om care va fi mereu singur. Sau poate nu sigur, ci detaşat...
Cert e că Omul
sfinţeşte moral Omul.
