din mine scris sublim
îs vreacuri de când lumina
n-a mai pătruns în plapumi
să ardă trupuri greu de prins
să asude neuronal
şi să eviscereze
un duium de cartoane...
o trecut ceva timp...
de când mi-am dorit să dispar
să mă evapor
să mă disip în aer
nici să nu ştie
cine n-a ştiut
că am existat
chiar şi-un pic...
şi poate...
acum un secol
pe strada viitorului
eram râzând
necrezând
că voi mai ajunge acolo.
astăzi
pe marginea peronului
inspir aer de metrou
şi mă gândesc
dacă m-aş pierde pe şinele tunelului
şi-aş deveni un om al grotei moderne
oare
aş mai avea urmaşi?
ieri
azi
mâine
jos
sus
toate astea
n-au savoare
când
the name of the game
RăspundețiȘtergerefrumos poem desi, nu stiu daca drumul este drept
eu cel putin cred ca l/am gresit
dacă am merge tot timpul pe drumul drept care ar mai fi distracţia? cum am mai simţi, cum am spune că am trecut prin viaţa dacă o luăm pe un drum lin?
RăspundețiȘtergerenu cred că sunt prima care spune asta (şi nu îmi amintesc la cine am auzit-o prima oară) dar câteodată trebuie să o luăm pe ocolite pentru a vedea drumul drept.
mulţumesc pentru comentariu. gânduri bune!