Mie nu mi se pare nimic lăudabil la discursul doamnei Stela Popescu. Să nu uităm că de la Teatrul Național la Catena și reclamele infecte nu e cale prea lungă. Modele românești în toată splendoarea lor care au renunțat la principii, la cultură, la ceea ce trebuie făcut pentru dezvoltarea acestei națiuni, au renunțat pentru a se vinde, pentru a se prostitua pe titluri, diplome, fală... Și copiii? La ei cine se gândește?
Nu mi se pare întru totul adevărat mesajul emis, dar la fel ca multe altele și acesta prinde la un public îndobitocit, sătul de ceea ce nu mai reprezintă cultură. Dar ce înseamnă să ai cultură? Copiii mei de la clasă știu. I-am întrebat. Mi-au răspuns: să fii respectuos, să vorbești frumos, să nu minți, să fii educat. Despre ei pot vorbi 24/7 și tot mai găsesc ceva interesant. Copiii sunt izvoarele, sunt crenguțele, sunt bulbii pe care îi scoatem din pământ...îi lăsăm să putrezească.
Banii nu sunt adevărata problemă în discuția asta. Noi nu numai de lipsă de bani suferim. Noi suferim de comunism. Noi încă nu am reușit să ne ridicăm și să fim pe picioarele noastre, să construim viitorul. Ei nu vor viitor pentru Noi, ei își aranjează lor să le fie bine și dacă mai stai mult la TV și pe FB și nu faci nimic și arunci insulte în stânga și în dreapta sigur o să rămâi pe drumuri.
