Tăcerea lui Dumnezeu

L-am văzut pe Dumnezeu
m-a chemat sus pe munte
să-mi dicteze niște pilde
dar pe drum am văzut un urs;
am stat, m-am uitat, am plecat...
glasul Lui mă chema ușor
ca o briză rece cu aer de munte
Am urcat și am urcat
până am văzut o căprioară
Doamne și ce frumusețe!
galben cald întunecat
cu cornițele micuțe
rumega simpatic;
am stat ceva vreme până mi-am amintit:
Dumnezeu.
am pornit iar la drum...
Doamne, dar lung e drumul până la Tine...
am oftat, m-am uitat împrejur...
doar glasul lui Dumnezeu se auzea
am întrebat:
Doamne, tu ești?
și de atunci a tăcut...

Dileme

Sunt cea mai proastă versiune a mea..
nici corectă, nici concretă
doar suspectă...
Nu știu unde și când s-a produs eroarea, dar o țin dintr-o defecțiune în alta.
Mi-ar trebui un nou sistem de operare și poate unul original de data asta, căci poate așa îmi merg și mie toate programele corect.
Mă simt impură, necredincioasă, insensibilă, nedreaptă, incoerentă.
Ce este cel mai bizar: mi-am dorit nebunia în care mă aflu.