joi, 20 ianuarie 2011

Resturi silabice...


Mă aşez în faţa calculatorului cu inima strânsă încercând să descopăr ceva logic în ceea ce aş putea să mai scriu. Mă uit cu dezinteres la poza alăturată şi mă gândesc ce s-a întâmplat din momentul în care curgeau idei în capul meu până în momentul în care am ajuns pe scaun. Ce s-a întâmplat oare în momentul în care am ajuns în faţa acestui monitor? Posibilitatea ca această cale virtuală să se fi pus ca un zid între mine şi actul creării este de luat în calcul...dar nu acum.

Leonid Afremov.

Privesc tâmp şi aştept să se deruleze imaginile cuvintelor în mintea mea pentru a le lipi, de data aceasta, cu lipici, în speranţa că nu se vor dezlipi. Dar ele întârzie să apară, postarea se răceşte şi tot ce aş fi vrut să notez este cum în mijlocul nopţii, cu gândul între crăci, pluteam pe malul visării aşteptând, ca în poeziile lui Eminescu, pe cineva s-apară, să iasă de după platani, să-mi dea guriţă dulce şi s-adape-n mine copilul însetat de joacă, să jucăm cu pioni minusculi un joc pentru orbi, să mutăm piesele jos de pe tablă şi să ne-ntindem peste ea lovind cu pumnii şi picioarele, plângând pentru încă un joc pe care îl vom fi lăsat neterminat...ca pe celelalte. Mă zvârcoleam în mine şi în aşternuturi, alarmată pentru o veşnicie scurtă de imaginea unei planşe goale, pe care să nu fi fost pictat nimic, nici măcar o linie, nici măcar un chip...
Trasez cu sunetele surde lăsând să-mi vibreze coardele cerebrale, dar fără să iau seama, au început dintr-odată să iasă sute de cuvinte pe care să nu le mai opresc şi-acum nu-mi ajunge timpul, căci aş vrea pe toate să le las...
Acolo jos, arată ea.
De jos iei liftul şi te urci până la cap, la capul scării unde se încropeşte Arta. Ai grijă cât din tine iei în greutate. Suntem doi aici în lift...Să nu uiţi asta.
Călătorul uită. Liftul cade. Jos este dezastru. A murit un om.

Iată totuşi, am pictat o schiţă. Am pictat o schiţă? Da, am pictat o schiţă. Este scurtă, are două personaje, i-am dat un pic de culoare, nu e terminată. Am schiţat un zâmbet. Am schiţat un orgasm. Am schiţat o temă. Am schiţat un corpus femeiesc. Am schiţat tristeţe. Am schiţat un oximoron.

Acolo jos, se aude suav, încet.

marți, 4 ianuarie 2011

Regulie casei

Anunţ pentru invitaţi!

Acesta este un regulament de ordine interioară şi dezordine mentală. Odată pătrunşi în atmosfera acestui apartament, nu veţi mai ieşi întregi la minte.

Regulile vor fi respectate cu stricteţe. Orice abatere aduce cu sine consecinţe ce vor fi suportate de întregul grup! Nicio persoană nu va fi cruţată! De aceea vă recomand să aveţi grijă cu cine vă contraziceţi! De asemenea este recomandată şi atenţia la sensurile cuvintelor persoanelor din această casă.

1. Gazda nu este responsabilă pentru acţiunile ei!
2. Gazda este îndreptăţită să reacţioneze după voie atât în incinta apartamentului, cât şi pe holul de la intrarea în apartament ori pe întreg palierul etajului ei.
3. Gazda are dreptul de a folosi ustensile pentru a se explica, impune, exprima.

4. Gazda are dreptul de a folosi orice fel de limbaj!
Nu este permisă în schimb reciprocitatea acţiunilor invitaţilor! Sub nicio formă invitaţii nu vor folosi acelasi tip de limbaj precum gazda!
Spre exemplu: Dacă persoana care locuieşte în acest apartament va crede de cuviinţă să spună invitaţilor "Fraţilor, sunteţi de căcat!", aceştia sunt obligaţi să zâmbească şi să spună "Îţi multumim pentru prilejul de a fi invitat în incinta acestui apartament!"

5. Invitatului îi este interzisă plecarea după bunul plac! Invitatul va pleca numai când i se va sugera că trebuie să plece.
Spre exemplu: Dacă atunci când sunteţi invitat şi gazda începe să dea cu aspiratorul pe sub picioarele dumneavoastră, înseamnă că e timpul să plecaţi.

6. Invitatul nu are voie să îşi dea cu părerea. El trebuie să fie de acord cu tot ce spune gazda.
Dacă gazda se va enerva dintr-odată, nu vă panicaţi! Luaţi o atitudine pozitivă, încercaţi, împreună cu ceilalţi invitaţi, să găsiţi soluţia cea mai bună pentru a binedispune gadza! Dacă din nefercire sunteţi singurul invitat...e timpul să plecaţi.
7. Nu este permis excesul de amuzament!
Invitatul nu are voie să râdă mai mult decât gazda! Atenţie la glumele pe care le faceţi! Atenţie şi mai mare la glumele pe care le face gazda! Cu siguranţă ele bat un apropos!

8. Dacă pe parcursul şederii dumneavoastră nu vi se oferă nimic de mâncare, nu vă plângeţi! Înseamna că nu meritati! Sub nicio forma nu vă veţi plânge de ghiorăitul stomacului! Veţi da vina pe faptul că aveţi o indigestie şi deci nu puteţi consuma nimic de mâncare.
Dacă se întâmplă să nu vă placă mâncarea, va trebui să vă folosiţi de minimele talente actoriceşti, apoi încercaţi să vorbiţi cât mai mult plimbând mâncarea prin farfurie astfel încât gazda să nu observe. Dacă gazda citeşte acest regulament...daţi vina pe indigestie.

9. Dacă aveţi nevoie să faceţi un duş şi nu v-aţi luat propriile ustensile, va trebui să vă folosiţi doar de apă şi de săpun (dacă vi se pun la dispoziţie, dacă nu va trebui să renuntaţi la ideea de duş). Dacă din întâmplare nu veţi găsi gelul de duş promis, dar în schimb în savonieră descoperiţi o cojiţă de săpun...folosiţi doar apa. Nu vă doriţi să faceţi pagubă.
Sub nicio formă nu trebuie folosită fraza "Aş dori şi eu un prosop curat". Aceasta este o insultă la adresa gazdei.

10. Invitatul trebuie să mulţumească înzecit gazdei pentru buna primire.
11. Invitatului nu îi este permisă folosirea telefoniei mobilă mai mult de 1 minut! De asemenea, va asista la toate convorbirile gazdei, indiferent de durată.
12. Invitatul trebuie să întâmpine invitaţii în numele gazdei indiferent de ocazia cu care au fost invitaţi.
13. Dacă vedeţi coşul de gunoi gol şi dumneavoastră urmează să fiţi prima persoană care are ceva de aruncat, evitaţi dezordinea! Coşul este gol cu scopul de a fi curat!
14. Nu scrumaţi pe covor, pe balcon, pe geam, în chiuvetă, în vasul de toaletă, câteodată nu scrumaţi nici în scrumieră. În aceste cazuri rare, sugestia este aceea că nu se fumează.

Gazda este o persoană amabilă, de felul ei, şi primitivă. Va reuşi să vă facă să vă simtiţi ca în grotă, iar muzica pe care o veţi asculta împreună va fi aceea de pocnet de neuron. Odată scăpaţi din incinta acestui apartament, vă veţi bucura mai mult de viaţă!

Bine aţi venit!