Din cronici de rang înalt

"Preţioase clipe ce mă poartă pe valuri cristaline din adâncuri absinteice pornite, se scurg mai lent decât vecina de la Relicvă. Vreau să fiu fericită. Respir bule de aer şi mănânc alge. Miroase a melci şi râme, e o zi bună. Razele soarelui pătrund sub scoica mea şi mă încâlzesc până îmi schimb culoarea. La gara de la Recif e blocaj din nou. Sunt forţe mai mari aici care mă fac să cred că nu pot ieşi fără să îmi pun scutul. Sub mine bate curentul marin...Da, sunt în mare...că în ocean nu m-au primit. Au zis că-s prea mică şi că nu o să rezist. Dar eu mi-am construit câteva dintre căsuţele la care am visat. Mi-au dat voie să fac mai multe...din moment ce am mulţi copii. I-am lăsat să-şi aleagă singuri numele...
La subsoară o duc pe cea mai mică. Mi-e dragă tare când mă uit în scoica ei şi o văd zvârcolindu-se din când în când. Nici nu i-au dat solzii...Mititica de ea. Mai are un pic şi îi creşte şi coada. Pe ea o voi numi eu. Este singura de felul acesta.
La Pupă iar au descoperit ciubote. În ele era ascuns mult aur. Ce mi-ar plăcea şi mie să zbor cu aripi aurii şi să planez către fundul oceanului. Am auzit că mai încolo de curentul principal e ieşirea. Mi-a fost frică de atâtea ori să mă îndrept către locul acela! Dar am văzut că Bump nu are nicio problemă. Asta pentru că are o carapace foarte isteaţă. Plus că toate rudele ei sunt în ocean.
Ehe...ce-ar fi fost de eram eu o altfel de fiinţă, poate una din aceea care mai vine din când în când şi ne mai fură dintre semeni...cum ar fi fost oare? Sunt enorme fiinţele acelea! Şi fioroase! Plus că se mişcă mai greu decât mine. Eu ţuşt! am şi fugit cum am văzut una dintre ele."