Colosal de izbitor

Înaintea ochilor se derulează feţe pe care nu le disting, sunt nişte globuri mari de ceaţă. Doar culorile îmi arată diferenţa dintre un obiect şi un altul. Mă chinui să aud clar, dar ca un ecou vag dinspre un vârf de munte, eu aflându-mă pe un altul, se aud doar voci, globuri înceţoşate de voci...Timbrul vocii ar putea să-mi spună măcar dacă este de tip masculin sau feminin, dar fiind atât de departe, nu îmi pot da seama. Apoi un lanţ de evenimente se petrece aproape de mine, iar eu din ecou disting un strigăt...Îmi îngustez ochii încercând să-mi ascut auzul, şi dacă ar fi fost de vizual chipul ar fi prins un contur, dar auditiv, am conturat vocea de aproape de mine ţipând sunete joase. Una e să te trezeşti dintr-un coşmar, dar e altceva să te trezeşti în coşmarul altcuiva. Persoana de lângă mine prevesteşte moartea de mulţi ani...Dacă e cu noroc, e doar ceva foarte grav, dar nu moare nimeni...
În seara aceasta, dinspre o cracă nu foarte îndepărtată, se aude vocea unei paseri de noapte, binecunoscuta şi mult temuta, doamna Cucuvea. Nu sunt eu prea superstiţioasă, dar când un coşmar se suprapune cu vocea încântătoare a dumneaei...îmi vine cam greu să închid ochii şi să văd câmpuri cu flori şi munţi înalţi acoperiţi cu zăpadă albă-orbitor de albă.

Hipnotic. Amnezic. Descentrat şi Răpitor. Uimitor. Dezolant. Agonie şi Exces. Primitor şi Orgasmic. A  R Ă B U F N I. Bufniţă. Carte. Bibliotecă. Linişte. Pace. Munte. Gandhi.

Îmi vin cuvinte în minte rar. Dar când îmi vin aproape că le simt gustul.
Hipnotic este dulce-amărui. Amnezic-atât de amar că te face să îţi curbezi colţurile gurii. Descentrat şi Răpitor- mai întâi sărat, dar nu exagerat, apoi cu iz de plante precum cimbrul. Uimitor-atât de dulce că vrei apă. Dezolant-anason. Agonie şi exces-cuişoare, anason, scorţişoară, nucşoară. Primitor şi orgasmic-dafin, cu gust de rugină. A  R Ă B U F N I-carne tocată cu sos de roşii, spaghete. Bufniţă-carne tare, nefăcută bine. Carte-albuş de ou cu zahăr. Bibliotecă-marshmallow. Linişte-pătrunjel şi mărar. Pace-seminţe de floarea soarelui(negre) prăjite. Munte-zăpadă. Gandhi...nu sunt nebună, dar îmi vine în minte un gust de textil...ca şi cum ai încerca să îţi mănânci bluza...

Mă întreb adesea: "Mor". Câteodată mă trezesc dezamăgită de faptul că nu am murit şi mă gândesc că poate în mine locuieşte un suflet bătrân care nu mai poate îndura, dar ce să fac cu creierul? El este cel care ar trebui să mă facă mai raţională; dacă şi spiritul meu dă greş, şi creierul şi el...atunci....ce fac?
Scriu despre moarte....
Nu mă sperie prea tare când mă gândesc. Citind din Bel Ami pasaje despre moarte mi-am dat seama că oamenii se tem astăzi altfel decât cei din celelalte secole. Şi de fapt, ei nu se tem de ea, ci de consecinţele ei sau de modul de a veni...nu îi preocupă dacă mor, ci cum mor şi ce rămâne în urma lor...
Pe mine mă preocupă acum dacă la noapte va mai fi gălăgie sau voi putea dormi...

....aş fi dormit într-un pat regal marca Ikea, cu aşternut mirosind a Biblioteca Naţională Română şi m-aş fi zgâit la pereţii cu sanscrită pe ei...şi mi-aş fi plimbat piciorul pe bulevardul visării. poate chiar aş fi sforăit...ca un iepuraş... aş fi.... noapte bună.