aici, în cur la umbră verde, e vreme de ploaie. suflă vânt puturos de vară şi s-a ridicat praful. îmi intră-n ochi păsările şi mă-neacă puful, aş vrea să se oprească deodată totul.
râvnesc la o clipă de linişte în care să nu se audă decât eternul. vreau să aud Universul cum se freamătă, vreau să aud cum pocnesc stelele şi cum fâsâie Soarele. sunetul satelitului învârtindu-se în plasmă...vâjâitul Găurii negre mi-ar plăcea să mă hipnotizeze.
doresc o clipă de repaos mental, cerebral, fractal.
îmi ţiuie o ureche. mă-ntreb dacă nu cumva îmi trimit semnale din afară de mine încercând să comunic cu Universul...
dincolo de mine mi-ar plăcea să găsesc planete de linişte şi înţelegere. sisteme de iubire solară, arzând a pasiune atmosferică...
nu vreau costum! nu voi pluti prin mine, voi păşi uşor şi sub tălpile mele voi simţi cel puţin fire de inteligenţă superioară!
mă voi întinde în câmpuri magnetice şi voi bea seva eterului. îi voi cunoaşte pe zei. voi bea cu Bacchus şi voi delira cu Kronos...voi lua sfaturi de la Minerva...şi mă vor pune la locul meu, între stele pustii fluturânde prin Cosmos.
aici, în cur la umbră verde, o iei razna...din când în când.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu