Sesiunea bat-o vina

Mă bate vântu-n gând şi mă flutură criza isterică existenţială. Îmi curge literatură pe obraji şi lingvistica îmi spurcă limba... Am frisoane deictice. O fi de bine sau de rău? Depinde de rezultat...aş vrea sensurile denotative acum, nu am vreme de vise şi nici de visuri. Am cearcăne până-n Hades şi tot de-acolo se trag spasmele. Cad literele de pe trupul meu aflat în etapa cristalizării... Aş pune eu bazele criticii existenţiale chiar în noaptea asta...dar...mai am de studiat...

O clipă a mirosit a tei în toată casa. De altfel este mirosul care m-a trezit din beţia de cuvinte pe care o renega Maiorescu... De ce, măi, Maiorescule? Atunci era bine...să vezi acum! Suntem turtă!

Sunt mangă de cuvinte! Aştept să plec undeva unde să nu fie nevoie decât să dau din cap afirmativ sau din privirea mea să se înţeleagă cumva ce nu se înţelege acum...

A fost frumos aseară...magic într-un fel. Cădea liniştea peste sufletul meu şi pentru clipele tăcerii mi-aş fi jertfit întregul timp...Când am închis ochii, am simţit din mine o căldură, un vulcan dormind între pereţii înguşti ai munţilor peste care tot urcă diverse trăiri.........Iluzoriu.