e doar luni

am visat că ţi-am spus că te iubesc
şi-ai râs de mine.
spuneai că nu ştiu ce vorbesc
şi-ar trebui să mă gândesc mai bine.

am bulbucat ochii la căsuţa de pe perete
am oftat şi-am suspinat încetinel.
ochii mei n-au vrut să mai repete
ceea ce nu mai voia să audă nici el...

şi-au trecut clipe
şi-au trecut gânduri
şi m-am înecat
în tot ce mă ţinea la suprafaţă
mi-am abisat atâtea trăiri
c-am secat o mare-ntreagă
de porniri existenţiale....

mi-am amintit că e doar luni
ziua când se plâng vii
se alungă morţii
şi e ziua când amorţeala revine.
există nuanţe de gri auzeam
de undeva de jos
şi "mai zâmbeşte şi tu"
la naiba! m-o citit...
să zâmbesc?
da' chiar nu-mi vine...
odată pe lună-mi vine
să zâmbesc aşa aiurea
atunci mă trezesc
că sunt sus în carousel.

am deschis clapa telefonului
şi-am intenţionat să-ţi telefonez
voiam să-ţi povestesc rosturi
noduri şi gheme
dar am închis clapa la loc
am citit jumătate din amurgi
şi-am devenit pliurdă.