Fishy Bucharest

Miroase a peşte de la Pţa. Muncii până la Unirii şi probabil şi în alte cartiere. Azi nu se pătimeşte, nu se bea, nu se mănâcă, nu se vorbeşte, nu avem voie să aruncăm mizerii pe jos şi nici în alţi oameni. Astăzi, suntem stană de piatră. Ce-ar fi? Să vină la balcon Băsescu şi să strige într-un mecanism cu ultrasunet care să facă în aşa fel încât să se transmită mesajul în toate colţurile Bucureştiului: Astăzi, nu mişcă nimeni! Cine mişcă, pierde salariu pe o lună!

Hilar.

Au ieşit fustiţele, picioarele lungi acoperite de dresuri colorate şi rochiţe înflorate sau cu teme abstracte. Şi-au descoperit fetele umerii, partea de deasupra bustului, mijlocul şi gleznele. Lăptoasă piele respiră după o lungă şi îngheţată iarnă. Au ieşit fetele coafate mai mult şi cele coafate dezordonat, dar tot aranjate şi ele. Buzele roşii, roz, rozofine, cu lipgloss, naturale. Au apărut zgomotele de vară: picamere, râsetele gălăgioase, pufăitul maşinilor, vântul domol de printre frunze, glasurile păsărilor, nopţi liniştite şi nopţi cu geamuri deschise.
Au apărut planurile de vară, de 1 mai, de viitor, de vacanţă, de Paşte. Lumea forfoteşte prin oraş după haine, după joburi, după muncă-acasă, după fete, după băieţi...

Se fac plimbări de noapte printre străduţe lăuntrice unde săruturile aprind trupuri pătimaşe. Se merge în tricou prin parc, se dă drumul la lacuri şi se plimbă cuplurile cu hidrobicicleta ori se dau în bărci.

Se face dragoste cu geamul deschis, se încing petrecerile pe terase şi se fumează afară, la soare. Ne arde soarele. Încă nu ne curge machiajul, ne fandosim printre băieţi/bărbaţi.

Mă uitam pierdută prin metrou acum trei zile când lângă mine s-a aşezat o fată de vreo 20 de ani. Mirosea frumos, nu i-am privit chipul, dar i-am văzut telefonul; apoi a scos o oglindă şi a început să se aranjeze; la ochi, la buze, la păr, şi-a şters mâinile cu un şerveţel umed, şi-a verificat agenda, a mers o staţie, două...nu am realizat când nu mai era lângă mine pentru că aveam un volum de poezii (Achtung Maybe - Dan Iordache) şi eram abosrbită de lectură, dar imediat ce am realizat că nu mai e, am privit retrospectiv imaginea din ochii bărbatului din faţa mea. Eram în totală contradicţie cu ea. M-am întristat. Apoi mi-am amintit că: am fost şi fetiţă cu codiţe, am fost şi fetiţă cu părul scurt, scurt. Am fost şi adolescentă ştearsă, am fost şi sufletul petrecerilor, am fost şi râzgâiată, am fost şi modestă, am fost şi băieţoasă, am fost şi mai puţin băieţoasă, am fost şi elegantă, am fost şi lascivă. Am şi râs, am şi plâns, am purtat şi sutien, am purtat şi bustieră. Am îmbrăcat blugi largi, am îmbrăcat blugi strâmţi. Am fost şi în sarafan şi în fustă mini.
Am trecut prin multe etape şi voi mai trece prin şi mai multe. Sunt cine sunt. Nicio definiţie nu mă va defini mai mult, mai concret.

sunt femeia de lângă,
de lângă adolescenta care îşi aranjează părul, machiajul, agenda.
sunt femeia de lângă,
de lângă bărbatul ce se uşurează pe gard.
sunt femeia de lângă,

de lângă femeia cu anii pe ploape, pe surâs.

sunt femeia de lângă,
de lângă femeia cu tocuri înalte, cu picioare descoperite, lascivă.
sunt femeia de lângă,
de lângă barbatul ce se uită la femeia de lângă mine.
sunt femeia de lângă...