Planul de rezervă

Miau!luat o nouă jucărie mmmiicăă, mmmiicăă mimiam!miauuu! fuge repejor prin casă când apar hsss!mmiiiaaauu!
Câteodată, când nu e nimeni acasă, mă urc pe perrrrrvazz miauu! și mă ling pe botic, îmi curăț blănița mi-am-mi-am! și codița și mă joc cu vîrful ei miarrrrrrr! ce bine essste..să te tolănești lângă caloriferrrr unde este cald șiii biiineee.
Și aparrrre frricoșenia miau!
Tip-til,
tip-til pe lângă perete,
se oprrresșste,
dă din năsuc,
ciuleșște urrrrechile
mi-aaauuu!
Și când mă vede,
înc r e menește.
Hssss!
Și așteaptă...

Iaaarrrr eeuuu miau! țop! lângă el! ce currrraj! Nu se clinteșșște miau!
”Vai! Ce prrrrietenel currrajos mi-am! făcut. De ce nu fugi de mine, miii-titel?”
”Mie nu mi-e frică de tine!”, chițăie el. Hsss! Rrrr...și-i dau târrrrcoale...șșși-l mirrrros nițel... miii-A-u! și îl lasss și pe el ssă mă miroasă, poate, poate-miii-au! îmi cade-n plasssă.
Se apropie maai tarrrre...se ridică pe lăbuțe...ffuge și dispare!
Haș! de data asta l-am pierrrdut. Dar lasssă, îl aștept pe covorașșș, să creadă că sunt leneșșăă miau!
Și când se așteaptă mai puțin...rîrîrîrîrî...haț! pot să-l pap! miam-miam!

Pielea ta este alergică la tine

Oh! Ce bine mă simt! Am dormit atât de bine! Ce păcat că asta durează doar câteva minute, până se ridică din pat, până se vede în oglindă... Apar Trupele Roșii care militează pentru nemulțumirea ei, pentru corpul ei extenuat de atâta aparență. Dar ea mă clătește cu apă rece și mă zgârie un pic, crede că îmi stă mai bine dacă pune un pic de cremă. Mă protejează cu alte creme pe care nu le cunosc, dar care îmi ascund adevărata culoare. Îmi spune că ne stă mai bine bronzate, că o să-i placă mai mult. Cui oare?
Uită câteodată că dacă nu s-ar supăra atât de des, am fi cele mai frumoase. Eu am o strălucire aparte pe care nu o pot dovedi decât când sunt liniștită. Dar ea nu înțelege. Substanțe peste substanțe...unele vin din interior și mă înroșesc, altele vin din exterior și mă usucă... E atât de greu să cooperezi când ești atât de mică și nu ai voce să lupți pentru tine...semnele mele nu o elucidează despre natura suferințelor mele căci ea mă cunoaște prea puțin... Dar eu am grijă de ea, clipă de clipă, încerc să îmi păstrez culoarea chiar și după o noapte petrecută în ceață densă cu cremele acelea luminoase, după ce a consumat alimente prea puțin sănătoase pentru mine. 
Ieri i-am dat un avertisment; un punct alb chiar pe obrazul drept. După ce s-a chinuit cu unghiile, l-a acoperit cu trei creme... Acum un an am avertizat-o despre vizitele la soarele fals, căci devenisem tare sensibilă și nu mai reușeam să îmi revin. Ea nu a înțeles multă vreme despre ce vorbesc.

Of! Toate astea mă îngreunează... De ce nu mă place așa cum sunt? Mi-e frig, dă-mi o haină. Mi-e sete, dă-mi apă. Mi-e foame, dă-mi soare! Sunt singură....atinge-mă...ușor....Vremea trece.

Perfect!

Nu-ți face griji, dragul meu, te voi găsi. Oriunde ai fi, cu oricine ai fi și orice ai face, nu te preocupa, va fi mai bine decât acum, decât atât. Ne vom iubi ca în povești. Sau măcar ne vor place aceleași lucruri și vom asculta aceeași muzică. Și ție o să-ți placă să mergi la patinoar și să mă prinzi în brațele tale forțoase..mmm, ai să mă strângi la piept și cu vocea groasă ai să-mi declari”Te-am prins” și eu o să roșesc, căci să fim serioși, e evident.
Să nu disperi, ne vom găsi cândva și va fi minunat căci nu va trebui să muncim atât de tare pentru a fi împreună, va veni de la sine, va fi ușor, ai să vezi. Nu știu dacă acum îți place ciocolata cu alune de pădure, dar atunci o să-ți placă. Și pe mine nu mă va deranja că fumezi, face parte din tine, te voi iubi oricum, indiferent de ce-o fi, îți voi fi alături, te voi susține. Da, dragule, numai să ai răbdare...Ne vom găsi într-o zi și ne vom cunoaște mai bine. Nu prea știu cum arăți acum, dar te voi recunoaște și tu sigur ai să mă iubești din prima clipă. Nu, să nu te simți dezamăgit, gândește-te că ne vom vedea... curând...mai curând decât aștepți.

Bont

u imt imic. bsolut imic. morțeala in rupul eu ste videntă e hipul ără xpresie. unt imic. ănânc, orm, espir, orbesc, scult, ac, în est imic. esigur ă sta u -ar i ntâmplat acă ș i les ai ine în iață. iteam n rticol espre terul als i -am utremurat: acă e ezvoltă reaba sta nseamnă ă emeile r utea lege ă u ai oarte opii ăci r i (o) oluție antastică entru ele are u or ă și eformeze orpul. e-r ai i tunci? ar ace iște pitale gârie-ori, nde r ncăpea ute e tere are -ar umi ltfel entru (a) i i ai reativi.
(e) ai reu ecât m rezut...

Exsudat

Peste tine cotropesc munți de mine. Onorat. Distanțat. Calificat. Alunec către bazele creerii tale și aduc ofrande. Candide. Bombate. Curbate. Exonerate. Recoltez semințe de spart la crăpatul zilei. Tu și cu mine am putea scrie un roman despre niște cuvinte pierdute în sertarul biroului meu unde am plantat niște gânduri acum 3 ani și de unde am așteptat să răsară Ea. Dar am uitat să am grijă. Mai târziu am descoperit niște idei avortate și mi-a părut rău că nu le-am lăsat să ia măcar formă, sa le dau o șansă. Formidabil. Cumpănit. Crăcănată. Pasăre. Dincolo de calciul ăsta stă o poezie, un gând. Mai știi unde? Dincolo de văile tale, respiră călătorii. Din sfârcurile gurii tale țâșnește un grai străin și tot aud șoptit în mintea mea ”e o bizarerie” da sigur că este dacă o spui așa, pe tonul ăsta armăsarule.
Fandosit. Estet. Pricopsit. Voalat. Coala din unghiile tale răsare om poezie pe care ai vrut să mi-o povestești și eu te-am așteptat cu rochia și dresul, șampania și șesul unde făceai popasul în seara aia? De ce nu te-am lăsat să-mi povestești prima poezie pe care o consideri veritabilă artă? Bărbatul din tren care își pune probleme și despre care nu am decis încă dacă are sau nu mustață neagră sau dacă merge cu trenul undeva sau doar faptul că e în tren declanșează în el ceva ce în tine a declanșat altceva de care eu oricum nu am habar pentru că nu sunt tu și este evident că ce este personal nu le este dat altora să experimenteze și chiar dacă experimentează nu poate fi decât asemănător nicidecum la fel căci suntem două persoane diferite și simțim diferit și deși oamenii spun dadada, exact așa, nu își dau seama că este puțin probabil să fie e x a c t așa căci experiențele de viață sunt altele și mai ales hangarul lui Gardner este așezat altfel și atunci ce facem cu romanul? Citim niște alte romane despre cum se scrie un roman și peste două zeci de ani când tu ești chel și eu fără copii romanul ăsta o să facă furori. Ivcelnaiv e mai naiv decât spune că e sau doar se dă naiv ca să aibă succes la fetele care îi scriu tot timpul poezii în același tonus cu aceleași cuvinte și totuși nici una nu sună ca el pentru că evident nu e el.
În ce punct am oprit ceasul și am spus mâine la ce oră te scoli și m-am trezit în lumea vulpilor care împrumută obiecte de care noi oamenii nu mai avem nevoie și mi-am dat seama deodată cât mi-a lipsit să scriu ceva, orice, chiar și o cartolină pe care scria deja I miss you și eu NaivămainaivăcaIvcelnaiv am suspinat și am pus mâna pe umărul meu doar să simt că mă atingi ca atunci când aveam impresia că văd fantome și de fapt erau doar ciorapii mei atârnați dincolo de perdea undeva la vecinul tău se vedea fata aia pe care o urmăreai și de la ea am pornit cu gândul că vrei să faci un proiect în care să fie inclusă și tu să fii spion sau era în imaginația mea în timp ce-mi vorbeai despre fericirea omului dacă nu ar avea o relație ci mai degrabă dacă ar avea relații nenumărate în care fiecare face ce vrea și îi satisface pe cei din jur și îmi crește tensiunea numai când încep să mă gândesc așa că îmi amintesc de documentarul din Deltă cel cu japonia și cherry blossom și nu pot spune că a fost frumos și totuși a avut ceva magic căci sunt lucruri și mai rele decât să stai și să aștepți un job care nu te prinde din urmă când vrei tu.
Aș vrea și eu într-un punct al existenței mele să fiu luată în seamă.

Clătite. Gurmand. Flamand. Cuvinte nenumărate pe care le-aș imprima pe unghii așa cum m-a învățat cineva că trebuie să ai lac pe unghii și apoi să pui ziarul și îl uzi și voila ai cuvintele pe degete am zis că voi înceca și eu poate așa voi scrie ceva mai mult și mai des și explozia de idei va accelera ritmul cu care țăcănitul ăsta domol mai domol decât la tastatura de la vechiul calculator unde aveam impresia că bat la mașină se va împăca din ce în ce mai bine și-l va aștepta în fiecare seara ca pe un orgasm lung veșnic călător în unghere ale lumii unde nu poți ajunge atât de repede decât cu puterea minții ca un tren într-o seara de iarnă rece rece când miroase a sate îngreunate de zăpadă și a vin fiert și a veselie și Doamne ce bine sună asta a dragoste înfocată cu săruturi cărnoase și mâini ascunse pe sub rânduri de haine și stângăcie de rușine și teama de a nu fi văzut și judecat ca fiind hapsân.

Mda. Expectanțe. Oboseală. Amorțeală. Blazare. Arta ar trebui să îi consoleze pe cei deranjați și să-i deranjeze pe cei consolați scrie în engleză pe tabloul ăla de doi bani și mă întreb care dintre cele două stări mă caracterizează. Reflectez în timp ce mă reflect în golul spațial dintre cartierele ce ne despart și mă las purtată de un dorvdureros în timp ce reflexia mea se dilată în monitorul laptopului și imaginea de pe el odată cu ea și te rog să ai grijă tu de cuvintele din sertar, poate ai mai mult noroc decât mine la crescut romane călătoare revelatoare și aducătoare de confort.

amalgam

am o groază de caiete
pe post de chiuvete
mă spăl pe gură în ele
scriu ce vreau,...pe ele
când vine vorba de inspiraţie
mă fac că plouă vişine
şi umplu tortul cu vârfuri
peste vârfuri
fără rime
numa să am ce scrie....

am o groază de planșe
desenez în tranșe
zic că n-am deloc inspirație
și după- m-apucă stare de vegetație
parcă n-aș mai fi
deloc
ceea ce am vrut să devin.

n-am și io, mă, o carte
de bucate
să gătesc bine.

am o groază de pixuri
să scriu și pe pereți
dacă mă ține.
m-a ținut scara
să copiez seara
poezia aia
a lu knott.
tot coboram în parchet
și mai jos nici că se putea
da' io voiam să scriu
să umplu golul.
la mine nu există goluri
doar prea-plinuri.

am o groază de sentimente
că nu știu ce să mai fac cu ele
mie nu-mi mai trebuie
vrei?
trei lei
unu.
zic că-i ieftin
având în vedere că sunt pline.
te țin pân la Crăciun.
dup-aia-l rogi
pe Moșu'
și-ți aduce altele.
tot de la mine.
avem afacere împreună
are o groază de cadouri
vechi.
io le iau p'alea
și în schimb, îi dau
sentimente.

am o groază de cuvinte.
nu mai încap în minte
zic-le pun aici
și cine are nevoie
să le ia, dă-le dreacu'
că fac altele.

baionetă
spiruletă
moșneag
ciumec
dulceag
cheag
meleag
steag
ascendent
pam-pam-pămpălău.
și multe altele.
vorbim.
am o groază de minute.

mormane de oameni

mormane de oameni
zvârcolindu-se peste un alt morman de oameni
între alte mormane de alţi oameni...
peste toţi aceşti oameni...
nimic.
vântul, câteodată ....
- oameni, doar mormane...

vaiete de oameni în mormane
cânturi de mormane de oameni...
fioroşi aceşti oameni în mormane...
colcăie...
putrezesc...
oameni în mormane
miros, gustă, degustă, dezgustă

şi juisă
acel morman de oameni
peste toţi curgea liniştea
contopirii
în mormane
taciturne
de oameni.

Ai fost zeul meu

Ai fost zeul meu. Te-am idolatrizat şi ţi-am adus ofrande. Te-am venerat precum venerează muritorii vastul Univers. Am cântat pentru tine cântece de dor, de jale, de amor. Te-am contemplat profund, în tăcere, în lacrimi, în zâmbete, în resemnare. Te-am atins cu sfială ca o pioasă, ca o muritoare. Te-am făcut cunoscut întregii lumi, te-am pus pe buzele multora...ţi-am dat viaţă.
Tu doar mişcai din degete şi vântul se pornea; buzele abia dacă deschideau şi se însenina. Din ochii tăi zburau paseri pătimaşe, din torsul tău ieşea jăratec.
Mi te arătai în lună plină, coborând pe-o rază, două, zero...şi mă luai atât de gentil, de cald, într-atât de lin că pielea-mi toată se zbârlea.
Ai fost Luna mea din nopţile senine. Ai fost Ziua mea în toridele suspine de-a te vedea...
Ai fost Zeul meu, rostul meu, ai zămislit în mine iubire.

Poezie bizară de primăvară

Zi bizară de primăvară
iar vin nervii de primăvară
Din nou miros de primăvară...

Croncănit de cioară
Fâlfâit, uite cum zboară
o cioară.

Mă ciripeşte o vrăbioară,
şi plâng ca o vioară
oarbă...

Pian relaxant într-o doară
mă scurge de vlagă şi doară
nu s-o opri el odată
să cheme nervii de primăvară...

Încarcerată

Lungă călătorie am făcutără, multe am gânditără şi la o concluzie am ajunsără: literatura este închisoarea mea. Şi nu că m-aş simţi constrânsă, nu că ar fi ca o pedeapsă, nu că m-ar restricţiona de la ce este dincolo de ea, dar pentru că mă ţine departe de toate idioţeniile, pentru că mă curăţă, pentru că mă obligă să gândesc, să produc, pentru că îmi izolează creierul, pentru că ascunde răspunsuri, pentru că îmi oferă strictul necesar.
Beau cuvinte, mânănc hârtie, cac idei, miros dulceaţă şi parfumuri şi frunze şi iarbă fără să fiu în preajma lor, simt gust de bomboana mentolată, de ciocolată, de piele curată, fără ca să fi gustat vreodată. Mă furnică expresiile, mă mănâncă dramele personajelor, mă scot din minţi tipologiile, mă intrigă jocurile de cuvinte.
Declar carantină, mă refugiez în studiu, în plimbare mentală, în izolare. Vreau să erup din mine, vreau să izbucnească revoluţia, vreau să mişc munţii din loc, vreau să însemn ceva pentru cineva, vreau să tremuri de emoţie, vreau să te depăşesc, vreau să mă închidă poliţia Limbii şi Literaturii Române pentru neutilizarea fondurilor cu care am fost înzestrată. Deloc egocentrică, deloc lăudăroasă, doar disperată de uzual, plictis şi incultură. Cu bine.

Reminescenţe II

obrazu-i fin
cald
osos
lipit de buzele mele
reci
moi
dureroase
privirea verde
conturată
explodată
de o bucurie
mult prea expansivă
pentru mine
molipsitoare făptură
ce acum
nici că mai ştie
nici oase
nici buze
nici veselie
şi iată-mă
de mărţisor
cu melancolie
într-o poezie...

Cum mai arăţi? / Cum mai eşti?

Cum mai arăt?! 

Ca un cur găunos,
întors pe dos,
scos din cur!
Ca o paiaţă,
cu ciungă-n păr şi capu-n vene
şi cu musteţi roşii de curmale!
Ca o scală
geometrală
urcândă spre ială
şi descuiândă o fală
de rafală
de cală
de gală
în sală!

Ca un licurici
face plici
pe stitch
sau ca o vacă
spartă
lată
cată
în curmale
ovale
gioale
.

Cum mai sunt?!

Ca un căpcăun
fac tăun
Zbor melci
de la meci
şi dau gratis
omologi
omoplaţi
sincopaţi
căcaţi
îi lipesc
pe pereţi
drepţi
juisaţi
de gândurile muştelor
seci
Adulmec miros de Univers
şi Cred că e mâine
când de fapt ieri
e azi.

Sunt ca o pasăre măiastră
care cerne gene
şi aşterne lene
peste gura ta, gemene,
şi sărută pielea bumburită
şi zbârlită
Sunt ca un teanc
de hârtii uitate pe un scaun
sub un pantalon sub un tricou
şi o geantă
plină de cuvinte călătoare
şi nu se mai termină
poezia
până nu se termină nebunia
de la care am pornit
când m-a întrebat
Cum mai arăţi?

Asa  

săraci cu ciucuri

în patru labe rag

vreau să o trag
de şireturile pantalonului
să-i jumul fermoarul
repetat
sacadat
ritmat
să-i ssussur în ureche
că m-apucă
câteodată de-o ţâţă
un viermişor
şi se scurge
pân' pe bici
brici
merge peste buric
un arici
mă furnică
şi n-am stare
decât de bâţâială
zbenguială
urleală!

so..did you tell her?

Comerţ

pe mare
mici încrucişări
una în faţă, una în spate
ca să nu iasă pe dos
mere
mari
mărişoare
piraţi grăbiţi
să prindă meciul
dau două beri
pe un măr
cine
se
...
retină
?
 vreau
scrisori
în culori
şi sticle
şi sticlite
subsemnate
bogate
zglubilitice
duioase
cumpătate...
ciorapi atârnători
zburânzi peste oraşe
într-un balon.

şi dacă
totuşi nu ai navă
şi compas
şi vedere bună
073 şi ei şi ei...