Exsudat

Peste tine cotropesc munți de mine. Onorat. Distanțat. Calificat. Alunec către bazele creerii tale și aduc ofrande. Candide. Bombate. Curbate. Exonerate. Recoltez semințe de spart la crăpatul zilei. Tu și cu mine am putea scrie un roman despre niște cuvinte pierdute în sertarul biroului meu unde am plantat niște gânduri acum 3 ani și de unde am așteptat să răsară Ea. Dar am uitat să am grijă. Mai târziu am descoperit niște idei avortate și mi-a părut rău că nu le-am lăsat să ia măcar formă, sa le dau o șansă. Formidabil. Cumpănit. Crăcănată. Pasăre. Dincolo de calciul ăsta stă o poezie, un gând. Mai știi unde? Dincolo de văile tale, respiră călătorii. Din sfârcurile gurii tale țâșnește un grai străin și tot aud șoptit în mintea mea ”e o bizarerie” da sigur că este dacă o spui așa, pe tonul ăsta armăsarule.
Fandosit. Estet. Pricopsit. Voalat. Coala din unghiile tale răsare om poezie pe care ai vrut să mi-o povestești și eu te-am așteptat cu rochia și dresul, șampania și șesul unde făceai popasul în seara aia? De ce nu te-am lăsat să-mi povestești prima poezie pe care o consideri veritabilă artă? Bărbatul din tren care își pune probleme și despre care nu am decis încă dacă are sau nu mustață neagră sau dacă merge cu trenul undeva sau doar faptul că e în tren declanșează în el ceva ce în tine a declanșat altceva de care eu oricum nu am habar pentru că nu sunt tu și este evident că ce este personal nu le este dat altora să experimenteze și chiar dacă experimentează nu poate fi decât asemănător nicidecum la fel căci suntem două persoane diferite și simțim diferit și deși oamenii spun dadada, exact așa, nu își dau seama că este puțin probabil să fie e x a c t așa căci experiențele de viață sunt altele și mai ales hangarul lui Gardner este așezat altfel și atunci ce facem cu romanul? Citim niște alte romane despre cum se scrie un roman și peste două zeci de ani când tu ești chel și eu fără copii romanul ăsta o să facă furori. Ivcelnaiv e mai naiv decât spune că e sau doar se dă naiv ca să aibă succes la fetele care îi scriu tot timpul poezii în același tonus cu aceleași cuvinte și totuși nici una nu sună ca el pentru că evident nu e el.
În ce punct am oprit ceasul și am spus mâine la ce oră te scoli și m-am trezit în lumea vulpilor care împrumută obiecte de care noi oamenii nu mai avem nevoie și mi-am dat seama deodată cât mi-a lipsit să scriu ceva, orice, chiar și o cartolină pe care scria deja I miss you și eu NaivămainaivăcaIvcelnaiv am suspinat și am pus mâna pe umărul meu doar să simt că mă atingi ca atunci când aveam impresia că văd fantome și de fapt erau doar ciorapii mei atârnați dincolo de perdea undeva la vecinul tău se vedea fata aia pe care o urmăreai și de la ea am pornit cu gândul că vrei să faci un proiect în care să fie inclusă și tu să fii spion sau era în imaginația mea în timp ce-mi vorbeai despre fericirea omului dacă nu ar avea o relație ci mai degrabă dacă ar avea relații nenumărate în care fiecare face ce vrea și îi satisface pe cei din jur și îmi crește tensiunea numai când încep să mă gândesc așa că îmi amintesc de documentarul din Deltă cel cu japonia și cherry blossom și nu pot spune că a fost frumos și totuși a avut ceva magic căci sunt lucruri și mai rele decât să stai și să aștepți un job care nu te prinde din urmă când vrei tu.
Aș vrea și eu într-un punct al existenței mele să fiu luată în seamă.

Clătite. Gurmand. Flamand. Cuvinte nenumărate pe care le-aș imprima pe unghii așa cum m-a învățat cineva că trebuie să ai lac pe unghii și apoi să pui ziarul și îl uzi și voila ai cuvintele pe degete am zis că voi înceca și eu poate așa voi scrie ceva mai mult și mai des și explozia de idei va accelera ritmul cu care țăcănitul ăsta domol mai domol decât la tastatura de la vechiul calculator unde aveam impresia că bat la mașină se va împăca din ce în ce mai bine și-l va aștepta în fiecare seara ca pe un orgasm lung veșnic călător în unghere ale lumii unde nu poți ajunge atât de repede decât cu puterea minții ca un tren într-o seara de iarnă rece rece când miroase a sate îngreunate de zăpadă și a vin fiert și a veselie și Doamne ce bine sună asta a dragoste înfocată cu săruturi cărnoase și mâini ascunse pe sub rânduri de haine și stângăcie de rușine și teama de a nu fi văzut și judecat ca fiind hapsân.

Mda. Expectanțe. Oboseală. Amorțeală. Blazare. Arta ar trebui să îi consoleze pe cei deranjați și să-i deranjeze pe cei consolați scrie în engleză pe tabloul ăla de doi bani și mă întreb care dintre cele două stări mă caracterizează. Reflectez în timp ce mă reflect în golul spațial dintre cartierele ce ne despart și mă las purtată de un dorvdureros în timp ce reflexia mea se dilată în monitorul laptopului și imaginea de pe el odată cu ea și te rog să ai grijă tu de cuvintele din sertar, poate ai mai mult noroc decât mine la crescut romane călătoare revelatoare și aducătoare de confort.