miroase a somn de cafea şi-mi cresc vise din piept. se ondulează pe degetele lungi ale zânelor ce vin încărcate cu saci de praf pe care să mi-l disperseze deasupra capului. în ultima vreme am avut nevoie de o cantitate mai mare...nu adorm la timp. zânele ar vrea să deschidă o filialală la mine în dormitor. ar fi convenabil pentru ambele părţi: eu aş adormi tot timpul la timp, iar ele nu ar trebui să străbată atâta drum. la mine în cameră se doarme engros de la o vreme. de-ar fi măcar somnul meu...dorm cărţile în bibliotecă, doarme mitzura lui Arghezi, dorm şi pixurile şi stilourile pe birou. Acolo este piaţa de desfacere. Ar trebui să fie gălăgie, dar se strigă-n şoaptă. N-ar vrea să trezească somnoroasele păsărele şi nici nu ar fi frumos faţă de cântecele de leagăn. De la baie se aude marş funebru. A murit gândacu'.
Tramvaiul visurilor mele huruie încet de peste drum de gânduri. Dorm în pace toate...

numai eu n-am somn. de la mic la mare, de la critică la diacritică şi de la căscat la scheunat, miu!miu!miu!, mă enervează mâţa asta! e devreme. mi se micşorează ochii după 3 litri de cafea.
şi cafeaua ar trebui să-şi facă râu aici la mine...

Nopţi albe, NudeDostoievski

De nu voi scrie, în câmpii voi alerga până tălpile-mi vor prinde fum şi vor ieşi flăcări, iar întreaga recoltă de grâu va fi căpătat însemne extraterestriale pe care doar eu mi le pot explica.
Mi-s ochii furnici şi repede duc grăuncioare de cearcăne, provizii pentru la vară. Ele hibernează vara şi muncesc iarna...cum de fapt ar fi natural pentru tot omul. Pe co-pilot sau copilot sau copil-ot sau pur şi simplu automat, încerc să descifrez ce voi scrie, dar nurealizez că de fapt cuvintele apar fără ca eu să le mai gândesc, ci din inerţia existenţei lor în baza de date a creierului meu, dosare ce le deţine şi le ştie mai bine decât le ştiu eu.
Mă întreb cum face creierul meu de funcţionează fără ca eu să realizez şi dacă reuşeşte asta atunci...să fiu aşa tot timpul ar fi rău? Şi poate acum totul sună ca o revelaţie când de fapt voi realiza (cu mintea limpede când voi fi) că nu era nimic nou sub soare; doar lanul meu de grâu, furnicat, cu spicele-i crocante şi cu trupul cald, aproape ars de razele înflăcărate, stropit arareori cu bulgări de rouă, dar poleit de gângăniile somnambule. Şi noaptea? Noaptea cum să fie acolo? Să fie linişte, să fie aer curat...sau poate nu se aude absolut nimic?

Ah, Nastenka, Nastenka! Dacă ai putea şti cât de singur mă simt eu acum!

Anterior, perfect dispersat peste câmpuri şi câmpii, se extinde molecular praful zânelor (pixie dust). Acoperă-ţi ochii cu pleoapa Universului şi descoperă dincolo de tine o locaţie spaţială plasată undeva anume. Elementele lingvistice se suprapun creând pleonasme, hiperbole şi construcţii redundante.

Miroase a divagare. Aroma nonsensului îmi lărgeşte baza şi îmi lasă loc posibilităţii de expansiune cerebrală. Dincolo de lens flare este Adevărul pe care îl caut. Dar cum să văd dincolo de el când îmi prezintă Orbitor o suprafaţă care pare de cinci ori mai mare decât consider că are? Concentric mă-nvârt în jurul cozii... Paradoxul este de partea mea în această seară sau dimineaţă, nici nu contează. În fapt, voiam să marchez ziua în care mi-au căzut literele din mână şi au fugit sub pat. M-am aplecat să le culeg pe câteva dintre ele, dar nu am reuşit să pătrund în spaţiul îngust în care se ascundeau. Auzeam în schimb rumoare şi mă aşteptam să mă sfideze şuşotind lucruri pe care nu pot a le-nţelege. Ciudat că nu făceau decât să gângurească. Pesemne că mă sfidau pueril...
Ce ştiu ele, mi-am zis.
Mi-am aprofundat apoi setul nou de litere pe care l-am scos din sertarul cuvintelor ambalate. Eu nu m-am ambalat prea tare cu cele pierdute...dar erau preţioase căci aveau şi diacritice. Mă mulţumesc şi cu literele străine. Poate vor ajunge la un consens cu cele româneşti. Aş avea nevoie să gândesc cât mai curând posibil.
Momentan...stupefiant: 1 2 3 bonus

Sesiunea bat-o vina

Mă bate vântu-n gând şi mă flutură criza isterică existenţială. Îmi curge literatură pe obraji şi lingvistica îmi spurcă limba... Am frisoane deictice. O fi de bine sau de rău? Depinde de rezultat...aş vrea sensurile denotative acum, nu am vreme de vise şi nici de visuri. Am cearcăne până-n Hades şi tot de-acolo se trag spasmele. Cad literele de pe trupul meu aflat în etapa cristalizării... Aş pune eu bazele criticii existenţiale chiar în noaptea asta...dar...mai am de studiat...

O clipă a mirosit a tei în toată casa. De altfel este mirosul care m-a trezit din beţia de cuvinte pe care o renega Maiorescu... De ce, măi, Maiorescule? Atunci era bine...să vezi acum! Suntem turtă!

Sunt mangă de cuvinte! Aştept să plec undeva unde să nu fie nevoie decât să dau din cap afirmativ sau din privirea mea să se înţeleagă cumva ce nu se înţelege acum...

A fost frumos aseară...magic într-un fel. Cădea liniştea peste sufletul meu şi pentru clipele tăcerii mi-aş fi jertfit întregul timp...Când am închis ochii, am simţit din mine o căldură, un vulcan dormind între pereţii înguşti ai munţilor peste care tot urcă diverse trăiri.........Iluzoriu.

transcendental

aici, în cur la umbră verde, e vreme de ploaie. suflă vânt puturos de vară şi s-a ridicat praful. îmi intră-n ochi păsările şi mă-neacă puful, aş vrea să se oprească deodată totul.
râvnesc la o clipă de linişte în care să nu se audă decât eternul. vreau să aud Universul cum se freamătă, vreau să aud cum pocnesc stelele şi cum fâsâie Soarele. sunetul satelitului învârtindu-se în plasmă...vâjâitul Găurii negre mi-ar plăcea să mă hipnotizeze.
doresc o clipă de repaos mental, cerebral, fractal.
îmi ţiuie o ureche. mă-ntreb dacă nu cumva îmi trimit semnale din afară de mine încercând să comunic cu Universul...
dincolo de mine mi-ar plăcea să găsesc planete de linişte şi înţelegere. sisteme de iubire solară, arzând a pasiune atmosferică...
nu vreau costum! nu voi pluti prin mine, voi păşi uşor şi sub tălpile mele voi simţi cel puţin fire de inteligenţă superioară!
mă voi întinde în câmpuri magnetice şi voi bea seva eterului. îi voi cunoaşte pe zei. voi bea cu Bacchus şi voi delira cu Kronos...voi lua sfaturi de la Minerva...şi mă vor pune la locul meu, între stele pustii fluturânde prin Cosmos.

aici, în cur la umbră verde, o iei razna...din când în când.