Dacă e ceva ce n-am simțit până la vârsta asta, iată, sunt două lucruri (aparent) importante în viață: apartenența la un grup și sentimentul de a fi dorită. (care nu se exclud, dar nu, neapărat se includ)
Dar nu dorită așa..parțial, superficial. Ci dorită în sensul acela de a simți că nu poți să respiri, că ziua e anostă fără să-i auzi glasul, fără să-i vezi chipul; dorită în acel mod egoist în care nu mai vrei să împarți cu nimeni, acea disperare de a nu rămâne fără persoana respectivă.
Sau așa cum te arunci în piscină, vara, când corpul tău se sufocă de căldură, iar apa rece îți face pielea de găină, iar trupul ți se sucește tot într-un sentiment de maximă încordare, și te bagi până la fund..unde e liniște și presiune, și calm... și-apoi ieși la aer, atât cât să simți că încă ți se umflă pieptul, să te lași pe spate, să plutești detașat, abandonat de orice tensiune.
Sau atât de dorită încât să simtă că nu are stare, că se urcă pe pereți, că ziua e prea scurtă și noaptea...și ea tot scurtă și că oricât timp ar trece, dorința rămâne acolo... Da...n-am fost niciodată dorită astfel...
Cât despre apartenența la grup, asta e poveste veche, însă îmi dau tot mai mult seama că nu găsesc o categorie de oameni cărora să le aparțin, în care să mă încadrez, unde să fiu acceptată. Și nu spune că nu există categorii sau că e greșit să gândesc astfel, dar hai să fim sinceri: de câte ori nu te-ai găsit într-un grup de oameni care aveau ceva în comun și se înțelegeau bine, iar tu ai gândit ”Frate, ce caut eu aici?”; ba mai mult, unii dintre voi să și spuneți ”Oamenii ăștia nu-s de mine”...
Da, am două frustrări mari. Dar să dea naiba de nu le nimicesc pe amândouă!
O mai fi cineva ca mine?
n-am sufererit niciodata de boala apartenentei la grup, desi a fost o perioada in viata mea cand am apartinut de o grupare, care s-a datorat mai mult spalarii de creier din copilarie si nici intr-un caz alegerii constiente. te trezesti apartinand unui grup ptr. ca toti dinaintea ta au facut la fel. dar de cand am constientizat asta si am reusit sa rup legaturile, ma simt intr-adevar libera. apartenenta la un grup nu face nimic altceva din tine decat o marioneta care actioneaza dupa cum se da tonul. spune unul "da", behaie toti in cor "daaaa". creierul e decuplat, se behaie si se ragaie la unison. individualitate? de unde, frate? dar pana si din experienta asta tampita am invatat ceva.
RăspundețiȘtergerewer mit der Herde geht, kann nur Ärsche folgen!!!