Te-am încorporat în Mine, în ceea ce atârnă de pronumele acesta vag, și te-am micit într-o miime de trăiri ce le-am grăit la timpuri trecute, într-o cutiuță minusculă, într-un colț întunecat din inima mea. Și am uitat de tine, de părul tău, de gura ta, de degetele tale și de ciudățenia ta, până-n clipa în care am recapitulat și te-am descoperit-fărâmă din sufletul meu, pustulă de dragoste, arzătoare creatură ce te-ai metamorfozat într-o neființă-semi-existentă lighioană pe care o scot de la naftalină doar ca să o găsesc mai necioplită, mai mâncată, mai distrusă decât am lăsat-o; până într-o zi când te voi scoate-umeraș gol- și voi fi uitat ce-a fost în loc...o haină ori o persoană?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu