Omul primitiv nu cunoștea siguranță, deci nu cunoștea fericirea pentru că nu avea perspectiva viitorului. El era prezentul lui. El trebuia doar să își asigure existența în clipa aceea.
Astăzi, ne considerăm emancipați prin definirea tuturor lucruri, trăirilor, sentimentelor, persoanelor din jurul nostru, din lăuntrul nostru. Filosofăm despre dragoste și o trăim și o alungăm pentru că avem sau nu siguranță. Siguranță materială, siguranță intelectuală, siguranță financiară, siguranță emoțională, siguranță spirituală.
Ați analizat relațiile inter-umane pe care le aveți urmându-le parcursul și motivele pentru care ele există în felul în care există?
Nu cumva dacă ați avea sentimentul de siguranță alături de cei cu care vă petreceți timpul, ați cunoaște liniștea, deci ați fi mai fericiți?
Gândiți-vă bine la cel de lângă voi, analizați și veți observa că într-o relație fericită, există sentimentul de fericire pentru că există sentimentul de siguranță că: sunteți iubiți=>că mâine va fi tot alături de voi=>că nu vă veți prăbuși pentru că are cine să vă susțină.
Acest sentiment de siguranță nu se aplică doar relațiilor sentimentale, intime, ci și relațiilor de prietenie (căci orice relație de prietenie, devine și o relație intimă, nu intimă-carnală, dar intimă-personală-apropiată).
Prietenii cu care vă simțiți fericiți sunt cei cu care puteți fi voi înșivă (siguranța că nu veți fi respins din cauza a ceea ce sunteți), pe care vă puteți baza atunci când aveți o bucurie/un necaz.
Indiferent de tipul de siguranță, ideea principală rămâne aceeași: pentru a găsi fericirea, liniștea și calmul necesar, trebuie să găsiți siguranța.
Acesta este Valentine's Day-ul la care sper.
cine-si cauta siguranta in parteneri sau prieteni, se afla defapt in nesiguranta. fericirea, linistea si calmul necesar nu se cauta in cei de langa noi, ci in noi insine.
RăspundețiȘtergereSă cauți sentimente ce tu însuți nu le ai în tine este într-adevăr o dovadă de nesiguranță.
RăspundețiȘtergereDar dacă ar fi să căutăm numai în noi aceste sentimente și să ajungem să ne prețuim propriile trăiri mai mult decât trăirile alături de persoane dragi, atunci nu pot să zic că ai aflat siguranța.
Nu mă refeream la siguranța bolnăvicioasă și absoluta nevoie de prezența unui om în preajma ta, ci mai mult la sentimentul de confort pe care îl ai în momentul în care îți iubești aproapele și tocmai că ai acest sentiment deoarece ai siguranța că îți este în vecinătate, că te binedispune, că are timp de tine și așa mai departe.
Dar iată o dovadă de umanitate și nesiguranță, siguranța de a ne contrazice pe trăiri diferite pe care le avem.