Sunt goală și plină totodată. Simt și nu simt și aș vrea să fug într-o văgăună până în China sau oricum undeva unde chiar nu înțeleg nimic și unde timpul trece sau nu că oricum nu contează.
Nu-mi mai place nimic, nu am nici o bucurie, nu fac cu plăcere nimic, sunt nu consistent într-un unghi congruent dacă îți mai aduci aminte, că mie nu mi-a plăcut matematica niciodată.
Mi-e iar dor...portocaliu fad pe străzi ude și buze reci șoptind cine-știe-ce, haine groase care fâșâie surd și atingeri moi cu triluri de inimă nefrântă...răsfrântă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu