Călătorie la Ghişeul nr.1

De jos în sus, de la balerini şi până la fustiţa scurtă ce-i subliniază posteriorul nici bombat, nici plat, admir. Parte din rochia ei este prinsă cu o cureluşă şi mă face să mă gândesc ca un copil alăptat de sân gustos de mamă sănătoasă, la poveştile cu care mă adormea şi vrăjea, sperând poate că-ntr-o zi voi deveni un cavaler să cuceresc un alt sân de mamă..mai gustos. Sânii fluşturatici respiră de dincolo de volănaşe şi nu ştiu dacă e copilă sau doar inocentă. Gâtul...Ah! hliup! Buzele roşii vorbesc fără prea mare greutate, parcă ne cântă  despre o viaţă marină, acvatică, adâncită în splendoare naturală...verdele ochilor îmi anunţă zâmbetele şi tristeţile. Părul îi alunecă uşor pe spate şi cred că este vinovat pentru acei fiori ce-i fac pielea de găină pentru că eu nu pot să-mi asum o asemenea vină. Ah! Ce fată suavă! Când întinde mâna, clişeic mă duc cu gândul la acele statui ale nimfelor ce arată spre locuri ascunse în pământ...Degetele lungi până în vid... E vară, e iarnă, e acum, atunci...oricând, ea e sublimă. Şi când nu e, o compun şi o descompun doar pentru a o recompune la loc. Ea e în mintea mea şi numai pentru mine, căci în realitate... eu sunt femeie, ea e femeie, şi ne anulăm reciproc.