foame de creaţie

este un sentiment aparte acela când pui mâna pe taste sau pe stilou şi laşi să curgă din tine un râu plin de sens, un val continuu de cuvinte care te înlocuiesc, te dezvoltă, te amplifică şi te conturează, dar nu în sensul în care te limitează, ci în acela de a te defini. este un sentiment aparte acela de a reuşi să vorbeşti fără tine, de a reuşi să te dedublezi, să dai naştere unui copil frumos, bine educat, care să îţi aducă fericire şi mândrie.
dar când tu încetezi să mai dai naştere acestor copii, când uterul tău cerebral se usucă şi nu mai este capabil să ţină locul cald unui viitor Eminescu sau Camus...cu ce te mai mândreşti?
citeşti...