Gânduri interiorizate profund.

Am crezut tot timpul în prieteniile acelea de tip american, forever and ever, cu pinkie swear sau alte alianțe care promiteau o veșnicie de prietenie. Din naivitate pură, din dorința de a avea persoane de încredere, de a avea pe cineva cu care să îți petreci timpul. Nu 100 de prieteni, nu 50, nu 10. O prietenă. Așa cum băieții sunt capabili să aibă un prieten bun cu care să împartă și bune și rele, scurt și la obiect, așa m-am gândit că poate fi și prietenia dintre fete. Dar nu. Fetele sunt rele. Invidioase. Dușmănoase. Mereu se compară cu tine sau pe tine cu ele sau cum o fi. Am căutat și răscăutat. Nu există astfel de prietenii între fete. Există niște alianțe pe care le faci, niște compromisuri, niște ceva pe care nu le înțeleg/accept/pricep. Mereu e ceva de reproșat, de greșit, de urât.
La orice vârstă e aceeași singurătate. Cine se aseamănă, se adună... Dar eu cu cine naiba să semăn? Nu m-am adunat cu nimeni...încep să mă întreb adânc, profund, dacă nu cumva sunt defectă. Sunt lotul ăla cu imperfecțiuni, o greșeală la cusătură, o eroare de sistem...
Service pentru mine o fi? Sex? Nu, nu a funcționat...Nici din ăla bun, nici din ăla rău. O fi ceva din dos, pardon DOS...Știți voi, BIOS, cum îi spune...
Ce știu este că o carte, un joc, un film, te salvează de la gânduri rele. Happy weekend everynobody...