Și chiar când credeam că s-a terminat, a venit ploaia. Atunci, în clipa în care miros de primăvară a pătruns în casă, am realizat că e prea mult condițional-optativ între noi. Dorință, probabilitate, posibilitate, cauză-efect, condiție-rezultat. Ia-o cum vrei, dar eu m-aș întinde pe un pian și, în frenezia compozitorului, aș lăsa să se scurgă din mine toată improbabilitatea pe care am simțit-o când ai spus „Poate că lucrurile ar fi stat altfel dacă mi-aș fi trăit și eu viața mai mult”. Note grave, spațiate de o pauză incredibil de lungă în mine...un lag...o întârziere de reacție...și un sentiment de disperare complexă, de pe urma căreia nu m-aș fi recuperat dacă nu ar fi fost bulgărele de zăpadă care nu se topește nici la plus patruzeci de grade.
Mai știi cum era să te prindă patru vorbind despre posibilitatea ca noi să nu fim nici măcar noi și să fim ireali prin imaginația noastră asupra propriei existențe? Da, nici eu... Ce s-o fi întâmplat cu vremea când visam la scară largă și orice părea posibil? Iar acum nici ziua de mâine nu mă mai prinde cu dorința din optativ...
O succesiune de reguli gramaticale mă agită într-un conjunctiv nesigur și o fantezie târzie, cum că aș trăi pe limba unui melc și aș dansa step și toate literele ar fi încâlcite, iar nonsensul meu ar deveni lege peste hotare de marmeladă.
Fara comentarii. Dar, pentru ca e sfarsit de saptamana... http://www.filmeonline2013.biz/dragoste-la-persoana-a-treia-2014/
RăspundețiȘtergere