Nu știu cum procedează bărbații, dar e destul de amuzant: ca femeie, vine momentul acela (uneori în fiecare lună) când te-ai plictisit (și nu de ceva anume neapărat, ci mai de grabă ai vrut să faci ceva extrem de drăguț sau romantic sau util sau oricum ai avut un plan, un ultim plan, care abia așteptai să îți iasă așa cum ai vrut și nici măcar ăsta nu iese; de exemplu, ai vrut să îi faci o surpriză prietenei tale bune și i-ai luat ceva ce știi că îi place și te-ai dus la ea sperând că va izbunci în lacrimi (o dovadă de bucurie enormă pentru femei) și îți va aprecia gândul bun și te-ai dus la ea cu inima plină de duioșie și ea... este toată radiantă împreajma iubitului ei că nici nu ți se mai pare important să îi dai cutia aia cu bomboane) și te gândești: ce pot să fac să mă simt mai bine? Cele care își permit merg la salonul, dar conceptul este același: mă duc să mă tund/vopsesc. Când a venit momentul ăla de maximă frustrare., de nici lacrimile nu mai curg, de ATÂT! până aici mi-a fost! E timpul să fac ceva pentru MINE.
Mă întrebam câți bărbați fac asta și m-a bufnit râsul imaginându-mi orice bărbat am cunoscut spunând în momentul de maximă enervare/frustrare: mă duc să mă tund/vopsesc!
Soluția lor îmi pare adesea simplă și mă întreb pe noi de ce nu reușim să ne educăm tot așa: FUCK IT! Mă duc să-mi iau niște beri, ies cu băieții/mă uit la meci/film/porno și mâine/în 5 minute sunt fresh.
Păi da, pe noi ne împiedică cerebelul... Dacă am avea și noi o cutiuță cu nimic și am putea să o accesăm ar fi perfect, dar noi nu reușim lucrul ăsta decât cu foarte mult antrenament! Cum bărbații încearcă să empatizeze cu ele și să le pese că floarea aia s-a uscat acolo și are nevoie de atenție sau că ea este la menstruație și nu trebuie nici o secundă să ridici tonul la ea pentru că siiiigur nu ești pregătit pentru ce urmează, așa și femeile trebuie să se educe să nu le mai pese de toate nimicurile. Nu e ceva ușor de realizat când noi avem o cutie mare pe care scrie: CE CRED ALȚII DESPRE TINE. Și oricât ai încerca să nu îți pese, foarte greu (cu ani yoghini de exersare) reușești măcar să nu pui la suflet. Asculți, filtrezi și arunci. Sunt lecții pe care le înveți singură după ce ai trecut prin n experiențe care te-au adus la disperare și te-au făcut să afirmi (mereu, mereu): niciodată nu mai fac aș/zic așa/gândesc așa- n i c i o d a t ă.
Sunt omniprezentă în mine și omniscientă cu mine și în ceea ce îmi privește postarea. Văd n posibilități pentru care ar fi fost variante mai bune de a pune o problemă simplă: poți tu să înțelegi că nici unei femei nu îi este chiar ușor să fie ea și că unele chiar se străduiesc să fie mai bune și mai pe placul tău? Tu de ce nu o chemi și pe ea la bere/film/porno? Poate puteți să o dați dracului împreună...
Zic și eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu