miercuri, 3 noiembrie 2010

Te caut...

Te caut, nestăvilită Artă, Scriere ce nu mi te mai înfăţişezi. Te caut disperată să mă revelezi precum picătura pe suprafaţa unei ape încercuind-o arcuit de dorinţa de a se distinge de întregul conţinut. Te caut, inspiraţie diversificată şi subtilă, formă diformă zburândă în mintea mea paradoxală. Te caut pe pielea-mi strălucitoare. Te caut în sufletul meu, amalgam de vise neîmplinite. Te caut pe cerul înstelat, vara, când liniştea oraşului mă sufocă... Te caut, Operă cu O mare care să mă facă să strig în mijlocul mulţimii că te-am reîntâlnit! Te caut şi plâng acut şi mă sfârşesc într-un antisentiment că nu te mai găsesc odată să pun capăt acestei suferinţe grave care mă încearcă de câte ori iau stiloul în mână şi caut cu mintea un ceva care să mă facă un cineva.
Te caut în cadă când apa mi se arată ca un cristal continuu ce curge din acelaşi recipient mizer... Te caut când mă scurg. Şi se scurge din mine dorinţa sfâşietoare de a te ştii, de a afla care eşti tu cu adevărat pentru că pe mine nu reuşesc să mă disting fără tine!
Te caut. Vino la mine! Te rog, vino...

Te caut îndurerată, Trăire de împlinire, Artă. Te caut, Şoaptă a vreerii mele, Cerc vicios de ştiinţă! Te caut, trepidaţie a lăuntricului, tremur al interiorului scund minimalizând existenţa mea la o definiţie comună şi aberantă... Te caut pentru mine...Te caut şi vreau să te aflu noaptea...cu lună plină...când spiritele ne bântuie, când frigul mă pătrunde...când Tu şi Eu devenim un Unic similar acelui Ego cerebral.

Te caut suspinând cum caut Iubirea. Te caut suspendată în timp precum se suprimă aerul înainte ca buzele să cunoască suprafaţa netedă a unei femei. Te caut ca suflul de după.

Vreau să te cunosc. Vreau să mi te însuşesc într-o autocunoaştere de tine. Vreau să mi te prezinţi, materie primă, înzecit de fierbinte, întreit de deschisă, udă precum ploaia unei veşnici veri. Vreau să fii a mea şi să te recunoască lumea ca fiind parte din mine. Vreau să fim un Tu şi Eu, mixtură de noi, tinctură de mosc alb atent întins pe partea stângă dincolo de ţesut.

Te caut, Stare de euforie temporară adunată într-un cord palpând la aflarea privirii atente masculine. Te caut cu dinţii jilavi, cu colţi vampirici, cu gust amar, sărat şi acru, să muşc din cunoaşterea-ţi nedistribuită. Te caut...cu degetul...pe harta corpului meu şi apăs acolo unde cred că ai putea stagna... Te caut în vene...când ţâşnesc a bucurie...

Te caut ca pe Fericirea supremă. Isterie. Lângă fericire adaug isterie pentru că te caut şi nu te mai simt venind...

Un comentariu:

  1. Si, dupa cum se vede te-a gasit arta. Cred ca orice cuvant de apreciere o sa fie foarte inutil pe langa Opera pe care ai scris-o aici.
    Sincere felicitari, ma surprinzi placut

    RăspundețiȘtergere