Tăcerea lui Dumnezeu

L-am văzut pe Dumnezeu
m-a chemat sus pe munte
să-mi dicteze niște pilde
dar pe drum am văzut un urs;
am stat, m-am uitat, am plecat...
glasul Lui mă chema ușor
ca o briză rece cu aer de munte
Am urcat și am urcat
până am văzut o căprioară
Doamne și ce frumusețe!
galben cald întunecat
cu cornițele micuțe
rumega simpatic;
am stat ceva vreme până mi-am amintit:
Dumnezeu.
am pornit iar la drum...
Doamne, dar lung e drumul până la Tine...
am oftat, m-am uitat împrejur...
doar glasul lui Dumnezeu se auzea
am întrebat:
Doamne, tu ești?
și de atunci a tăcut...