vineri, 12 februarie 2016

Un raggio di Sole

Augustina Somelier se plictisise îngrozitor de tare. Aşa că s-a hotărât să se delecteze cu câteva activităţi care credea că-i vor aduce din nou bucuria pe chip.
Mai întâi a încercat să citească. Rând, rând, pagină, pagină. Gândurile se amestecau cu faptele şi uite aşa a terminat un capitol fără să fi citit nimic cu adevărat. Nici măcar nu ştia cum se numea personajul principal, nici ce făcea acesta şi nici dacă era interesantă povestea. Era o poveste?
Şi-a dat seama că nu funcţionează, deci avea nevoie de altceva, o activitate care să nu-i preocupe mintea. Aşa că Augustina Somelier s-a dus în bucătărie, a scos oalele din cămară şi a început să le spele pe toate. Fiecare oală era un nou proiect, bulele de săpun o nouă provocare şi fiecare gând era spălat sub jetul cald de apă. Astfel, cămară a fost din nou aranjată, iar Augustinei i s-a făcut dor de altceva. Ceva unic în sistemul ei. Ceva care să-i preocupe întreaga fiinţă, întreaga existenţă! Obrajii ei roşii ardeau a dorinţă şi nu ştia ce să facă. Apa caldă, curată, baloanele, sânii ei întăriţi sub tricoul jilav, căldura ce o cuprinsese o îndemnau către un lucru. Augustina se opri din activităţi, se duse în baie şi porni duşul.
Îmbrăcată de-a dreptul s-a vârât sub duş şi s-a lăsat purtată de dorinţă. Augustina Somelier a cunoscut astfel liniştea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu