cândva

Străină în propriul meu corp, mă preumblu pe străduțele înghesuite și privesc minunată.
”Uau...câte locuri noi...sau poate sunt doar nou amenajate...”
Vitrine pline de necunoscuți cu cafeaua la gura sobei electrice, necunoscuta x care întreabă mereu dacă poftesc, mă așteaptă...
Și te văd...te văd cu tipa înaltă, zâmbăreață, stupida ce te ascultă semi-fascinată...
te văd mergând încet și repede,
săltând vesel...te văd iubind priviri,
surâsuri, șosete...te văd,
te simt
venind,
trecând,
plecând
în gând și plâng
strâng din dinți cuminți și trec și eu, plec.