Planul de rezervă

Miau!luat o nouă jucărie mmmiicăă, mmmiicăă mimiam!miauuu! fuge repejor prin casă când apar hsss!mmiiiaaauu!
Câteodată, când nu e nimeni acasă, mă urc pe perrrrrvazz miauu! și mă ling pe botic, îmi curăț blănița mi-am-mi-am! și codița și mă joc cu vîrful ei miarrrrrrr! ce bine essste..să te tolănești lângă caloriferrrr unde este cald șiii biiineee.
Și aparrrre frricoșenia miau!
Tip-til,
tip-til pe lângă perete,
se oprrresșste,
dă din năsuc,
ciuleșște urrrrechile
mi-aaauuu!
Și când mă vede,
înc r e menește.
Hssss!
Și așteaptă...

Iaaarrrr eeuuu miau! țop! lângă el! ce currrraj! Nu se clinteșșște miau!
”Vai! Ce prrrrietenel currrajos mi-am! făcut. De ce nu fugi de mine, miii-titel?”
”Mie nu mi-e frică de tine!”, chițăie el. Hsss! Rrrr...și-i dau târrrrcoale...șșși-l mirrrros nițel... miii-A-u! și îl lasss și pe el ssă mă miroasă, poate, poate-miii-au! îmi cade-n plasssă.
Se apropie maai tarrrre...se ridică pe lăbuțe...ffuge și dispare!
Haș! de data asta l-am pierrrdut. Dar lasssă, îl aștept pe covorașșș, să creadă că sunt leneșșăă miau!
Și când se așteaptă mai puțin...rîrîrîrîrî...haț! pot să-l pap! miam-miam!

Pielea ta este alergică la tine

Oh! Ce bine mă simt! Am dormit atât de bine! Ce păcat că asta durează doar câteva minute, până se ridică din pat, până se vede în oglindă... Apar Trupele Roșii care militează pentru nemulțumirea ei, pentru corpul ei extenuat de atâta aparență. Dar ea mă clătește cu apă rece și mă zgârie un pic, crede că îmi stă mai bine dacă pune un pic de cremă. Mă protejează cu alte creme pe care nu le cunosc, dar care îmi ascund adevărata culoare. Îmi spune că ne stă mai bine bronzate, că o să-i placă mai mult. Cui oare?
Uită câteodată că dacă nu s-ar supăra atât de des, am fi cele mai frumoase. Eu am o strălucire aparte pe care nu o pot dovedi decât când sunt liniștită. Dar ea nu înțelege. Substanțe peste substanțe...unele vin din interior și mă înroșesc, altele vin din exterior și mă usucă... E atât de greu să cooperezi când ești atât de mică și nu ai voce să lupți pentru tine...semnele mele nu o elucidează despre natura suferințelor mele căci ea mă cunoaște prea puțin... Dar eu am grijă de ea, clipă de clipă, încerc să îmi păstrez culoarea chiar și după o noapte petrecută în ceață densă cu cremele acelea luminoase, după ce a consumat alimente prea puțin sănătoase pentru mine. 
Ieri i-am dat un avertisment; un punct alb chiar pe obrazul drept. După ce s-a chinuit cu unghiile, l-a acoperit cu trei creme... Acum un an am avertizat-o despre vizitele la soarele fals, căci devenisem tare sensibilă și nu mai reușeam să îmi revin. Ea nu a înțeles multă vreme despre ce vorbesc.

Of! Toate astea mă îngreunează... De ce nu mă place așa cum sunt? Mi-e frig, dă-mi o haină. Mi-e sete, dă-mi apă. Mi-e foame, dă-mi soare! Sunt singură....atinge-mă...ușor....Vremea trece.