mormane de oameni

mormane de oameni
zvârcolindu-se peste un alt morman de oameni
între alte mormane de alţi oameni...
peste toţi aceşti oameni...
nimic.
vântul, câteodată ....
- oameni, doar mormane...

vaiete de oameni în mormane
cânturi de mormane de oameni...
fioroşi aceşti oameni în mormane...
colcăie...
putrezesc...
oameni în mormane
miros, gustă, degustă, dezgustă

şi juisă
acel morman de oameni
peste toţi curgea liniştea
contopirii
în mormane
taciturne
de oameni.

Ai fost zeul meu

Ai fost zeul meu. Te-am idolatrizat şi ţi-am adus ofrande. Te-am venerat precum venerează muritorii vastul Univers. Am cântat pentru tine cântece de dor, de jale, de amor. Te-am contemplat profund, în tăcere, în lacrimi, în zâmbete, în resemnare. Te-am atins cu sfială ca o pioasă, ca o muritoare. Te-am făcut cunoscut întregii lumi, te-am pus pe buzele multora...ţi-am dat viaţă.
Tu doar mişcai din degete şi vântul se pornea; buzele abia dacă deschideau şi se însenina. Din ochii tăi zburau paseri pătimaşe, din torsul tău ieşea jăratec.
Mi te arătai în lună plină, coborând pe-o rază, două, zero...şi mă luai atât de gentil, de cald, într-atât de lin că pielea-mi toată se zbârlea.
Ai fost Luna mea din nopţile senine. Ai fost Ziua mea în toridele suspine de-a te vedea...
Ai fost Zeul meu, rostul meu, ai zămislit în mine iubire.

Poezie bizară de primăvară

Zi bizară de primăvară
iar vin nervii de primăvară
Din nou miros de primăvară...

Croncănit de cioară
Fâlfâit, uite cum zboară
o cioară.

Mă ciripeşte o vrăbioară,
şi plâng ca o vioară
oarbă...

Pian relaxant într-o doară
mă scurge de vlagă şi doară
nu s-o opri el odată
să cheme nervii de primăvară...