Între neartişti nu e tăcere. Nu e nici distorsionat, nici dulce. Între neartişti e întotdeauna. E un haos controlat de o dezordine ordonată şi ordinară. Între neartişti există cifre fără cuvinte şi cuvinte lângă cifre. Între neartişti se mănâncă zgomotos, iar rufele se spală în public cu audienţă generală necenzurată de cultură. Neartiştii au întrebări cu răspunsuri şi răspunsuri cu întrebări. Dar le au ei pe cele potrivite? Neartişii caută potriveala temporară şi temporală cu seiful propriu.
Între neartişti e stabilitate. Pun bazele unei construcţii ierarhizate. Între neartişti este înfiinţare. Au începuturi. Între neartişti se visează cu axa pe îndeplinire. Spre deosebire de artişti, neartiştii nu se mulţumesc cu puţin sau cu nimic. Ei trebuie să fie mulţumiţi de ceva, oricare ar fi acel ceva.
Pentru neartişti e ziua, arareori noaptea. Nu e poezie, nici proză. Nici măcar text. E...contract verbal. Între neartişti există cantitate şi calitate bazate pe profit. Între neartişti există o afacere cu viaţă.
Neartiştii sunt întotdeauna. Între neartişti există simplitate, iar orice e complex este imposibil. Imposibilitatea e groaie, distrugătoare. Neartiştii sunt neputincioşi în faţa imposibilităţii. Neartiştii nu se autodepăşesc. Nu au cu ce. Între neartişti e o culoare anume. Nu există nuanţe. Alegerea e una.
Între neartişti...nu există cuvinte ca "armonie", "răgaz", "amor", "panică", "extaz"... Între neartişti există ce nu există cu adevărat. Neartiştii suplinesc viaţa cu minciuni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu