http://www.youtube.com/watch?v=5w0JSVGh3E0
Erori macabre. Erori colorate. Erori peste lumini şi lumini-erori. Erori în erori. Erori aş face dacă aş ştii să fac erori. Erori. Erori complexe. Erori cu sunet şi erori mute, dar tot timpul erori pline de gest. Mimica erorilor. Erorica mimicii. Erori şi eroare. Electrice erori. Erori înăuntru. Erori pe lângă. E-rori. Erori cu i. Erori în susul erorilor. Erori pe marginea erorilor. Erori cu drag. Erori hip. Erori hop. Erori metal. Erori reggae. Erori dance. Erori pop. Erori dub. Erori combinate fără pereche. Erori în palme. Erori pe corpuri. Erori cu e mic. Erori copiate. Erori originale. Erori supranaturale. Erori cu vârf şi îndesate. Erori lipite. Erori întinse. Erori uscate. Erori umede. Erori cu iz de erori. Erori-mucegai. Erori peste erori. Erori sub erori. Erori la ele acasă. Erori străine de erori. Erori generale. Erori bătrâne. Erori nou-născute. Erori etice. Erori primare. Erori medievale. Erori baroce. Erori pudice. Erori mistice. Erorice. Herori. Herorice. Heroinice. Erori care stagnează în timp ce alte erori stagnează. Erori care urlă a eroare. Erori care se văd de la o poştă. Erori care nu se văd nici la microscop. Erori care nu contează. Erori revelatoare. Erori cuceritoare. Erori mizere. Erori-muză. Erori care îşi trag sufletul. Erori care gâfâie. Erori peste care ai vrea să te întinzi şi în care ai putea să te implici eroic. Erori cu care ai putea să faci copii. Erori între coapse virgine. Erori pe hârtie. Erori în călcâi. Erori în inimă. Erori cu aventură. Erori neinteresante.
Erori cu greşeli şi fără. Erori dureroase. Erori negre. Erori mov. Erori albe. Erori în locuri. Erori în timp. Erori în spaţiu. Erori suspendate. Erori infinite. Erori în lanţ. Erori rupte din alte erori. Erori rasiale. Erori pioase. Erori legate de mâini şi de picioare. Erori cu vânătăi. Erori comerciale. Erori rasta. Erori enigmatice. Erori din culise. Erori fără plată. Eroare.
Erori scanate. Erori trase prin urechea acului. Erori-eroare într-o mare aventură de erori.
Vizualizaţi erori. Ştergeţi erori. Postaţi erori. Încrustaţi erori. Încruntaţi erori. Coaceţi erori. Stoarceţi erori. Spălaţi erori. Vizitaţi erori. Cositoriţi erori. Încuiaţi erori. Salvaţi erori. Copy-Paste erori. Digeraţi erori. Căcaţi erori. Naşteţi erori. Căsătoriţi erori. Îngropaţi erori. Renaşteţi erori. Pierdeţi-vă în erori. Uitaţi erori. Reamintiţi-vă erori.
Erori mereu prezente. Erori mereu absente. Erori lipsite de constanţă. Erori lipsite de continuitate. Erori pline de moment. Erori cusute cu aţă. Erori descusute de ac. Erori filosofice. Erori literare. Erori matematice. Erori chimice. Erori fizice. Erori lăuntrice. Erori umane.
luni, 25 octombrie 2010
duminică, 10 octombrie 2010
Despre artişti
Deşi s-ar spune că noi cunoaştem cum sunt artiştii, a trebuit să mă opresc din prima şi să reflectez: care noi? Eu, cercul meu de prieteni care are legătură cu arta sau mă rog, care ar vrea să aibă măcar margini lăturalnice... Dar nu ştiu câţi dintre frunzăritori se opresc asupra unei postări de cultură.
Mă cam ofuscasem când am postat treaba cu tipologiile şi am primit un răspuns uşor demotivant. M-am supărat pe mine pentru că mi-am dat seama că încă o dată eu mă încadrez într-o tipologie: tipologia teribilistei de Bucureşti-nu face nimic în contra, dar nici pro. Leguma conspiraţională. Eu sunt altfel cu nimic, cam aşa ceva. Şi sunt multe de zis despre tipul ăsta de om. Sunt exact cum se aşteaptă societatea să fiu şi asta mă scoate din minţi. Dar postând despre neartişti, am simţit obligaţia de a face paralela cu artiştii. Iniţial mă gândeam că toată lumea ştie despre artişti...cum sunt sau cum tind să fie...dar m-am răzgândit. Am impresia că am impresii multe bazate doar pe experienţe proprii. Iar viaţa nu trebuie să o reflectăm numai prin experienţe proprii.
Artiştii sunt şi nu sunt. Ei există în timp ce nu s-au format şi respiră sacadat de dragul respiraţiei sacadate. Ei pot clădi o lume întreagă în care să existe în paralel cu cea reală, iar cea reală să devină ireală în favoarea celeilalte. Artiştii trăiesc în lumea creată de ei. În secunda următoare o pot şterge ca şi cum nu ar fi existat niciodată.
Artiştii nu mănâncă de foame. Ei ciugulesc de nefoame. Atât cât să nu ameţească şi câteodată preferă starea de ameţeală. Artiştii găsesc o multitudine de motive pentru care să trăiască, să creeze sau/şi să moară.
Între artişti e o armonie dezordonată, iar în toată dezordinea, ordinea se discută intens. Cunoaşterea lucrurilor inexistente şi aprofundarea celor existente sunt esenţiale pentru artişti. Artiştii nu pot lucra constant pentru că trăirile nu le sunt constante. Artiştii nu sunt monotoni. Tăcerea e un preludiu către arta pe care o creează.
Artiştii iubesc conceptele: conceptul de artă, conceptul de femeie, conceptul de iubire, conceptul de prietenie. Abstractizează şi prelucrează anumite informaţii reale. Ei nu sunt nemulţumiţi, ei sunt incompleţi. Şi se completează până se afundă în cele mai complicate teorii. Nu am descoperit un echilibru în viaţa lor. Artiştii trăiesc la extreme, ceea ce nu e rău când ai o minte sclipitoare precum o bobiţă de apă pe un pahar.
Artiştii văd dincolo de orizont. Ei percep cu mintea cele nevăzute şi le redau cât mai exact. Dar cum am putea ştii ce e exact din moment ce nu am văzut? Adesea ei se ajută de artişti din arii diferite pentru a reda anumite idei.
Între artişti e beţie, amorţeală, aberaţie, creaţie, ecuaţie şi inecuaţie...explicaţie.
Între artişti e târziu când e devreme şi e încă devreme când e târziu...Artiştii nu dorm de somn, ei dorm pentru a se cufunda în starea de visare abruptă din care să extragă ideile maxime pentru creaţie. Ei pot visa cu ochi deschişi o viaţă!
Pentru artişti Pământul îşi pierde rotaţiile şi gravitaţia şi tot ce îl compune, iar timpul se dilată într-atât încât se contopeşte cu spaţiul îndepărtat. Tot Universul devine mărginit de idei preconcepute şi în acelaşi timp se întinde către un infinit încercat de definire.
Pentru artişti lista nu se termină niciodată. Şi dacă se termină este momentul pentru o schimbare de viziune.
Între artişti e pasiune, căldură şi răceală, egoism, un amalgam de magneţi cu poli şi fără unde logica devine ilogică, iar camera întreagă se topeşte, se autodistruge şi se recompune împreună cu artiştii, căpătând o formă diformă şi un miros înţepător de dulce-acrişor. Îţi lasă apă în gură şi îţi usucă transpiraţia sau îţi usucă saliva şi îţi transpiră pielea şi plâng şi râd şi devine isterie până să se fi transformat în dulcegărie.
Între artişti nimic nu e totul şi totul nu e pentru că ei sunt şi nu sunt pe acest pământ.
Mă cam ofuscasem când am postat treaba cu tipologiile şi am primit un răspuns uşor demotivant. M-am supărat pe mine pentru că mi-am dat seama că încă o dată eu mă încadrez într-o tipologie: tipologia teribilistei de Bucureşti-nu face nimic în contra, dar nici pro. Leguma conspiraţională. Eu sunt altfel cu nimic, cam aşa ceva. Şi sunt multe de zis despre tipul ăsta de om. Sunt exact cum se aşteaptă societatea să fiu şi asta mă scoate din minţi. Dar postând despre neartişti, am simţit obligaţia de a face paralela cu artiştii. Iniţial mă gândeam că toată lumea ştie despre artişti...cum sunt sau cum tind să fie...dar m-am răzgândit. Am impresia că am impresii multe bazate doar pe experienţe proprii. Iar viaţa nu trebuie să o reflectăm numai prin experienţe proprii.
Artiştii sunt şi nu sunt. Ei există în timp ce nu s-au format şi respiră sacadat de dragul respiraţiei sacadate. Ei pot clădi o lume întreagă în care să existe în paralel cu cea reală, iar cea reală să devină ireală în favoarea celeilalte. Artiştii trăiesc în lumea creată de ei. În secunda următoare o pot şterge ca şi cum nu ar fi existat niciodată.
Artiştii nu mănâncă de foame. Ei ciugulesc de nefoame. Atât cât să nu ameţească şi câteodată preferă starea de ameţeală. Artiştii găsesc o multitudine de motive pentru care să trăiască, să creeze sau/şi să moară.
Între artişti e o armonie dezordonată, iar în toată dezordinea, ordinea se discută intens. Cunoaşterea lucrurilor inexistente şi aprofundarea celor existente sunt esenţiale pentru artişti. Artiştii nu pot lucra constant pentru că trăirile nu le sunt constante. Artiştii nu sunt monotoni. Tăcerea e un preludiu către arta pe care o creează.
Artiştii iubesc conceptele: conceptul de artă, conceptul de femeie, conceptul de iubire, conceptul de prietenie. Abstractizează şi prelucrează anumite informaţii reale. Ei nu sunt nemulţumiţi, ei sunt incompleţi. Şi se completează până se afundă în cele mai complicate teorii. Nu am descoperit un echilibru în viaţa lor. Artiştii trăiesc la extreme, ceea ce nu e rău când ai o minte sclipitoare precum o bobiţă de apă pe un pahar.
Artiştii văd dincolo de orizont. Ei percep cu mintea cele nevăzute şi le redau cât mai exact. Dar cum am putea ştii ce e exact din moment ce nu am văzut? Adesea ei se ajută de artişti din arii diferite pentru a reda anumite idei.
Între artişti e beţie, amorţeală, aberaţie, creaţie, ecuaţie şi inecuaţie...explicaţie.
Între artişti e târziu când e devreme şi e încă devreme când e târziu...Artiştii nu dorm de somn, ei dorm pentru a se cufunda în starea de visare abruptă din care să extragă ideile maxime pentru creaţie. Ei pot visa cu ochi deschişi o viaţă!
Pentru artişti Pământul îşi pierde rotaţiile şi gravitaţia şi tot ce îl compune, iar timpul se dilată într-atât încât se contopeşte cu spaţiul îndepărtat. Tot Universul devine mărginit de idei preconcepute şi în acelaşi timp se întinde către un infinit încercat de definire.
Pentru artişti lista nu se termină niciodată. Şi dacă se termină este momentul pentru o schimbare de viziune.
Între artişti e pasiune, căldură şi răceală, egoism, un amalgam de magneţi cu poli şi fără unde logica devine ilogică, iar camera întreagă se topeşte, se autodistruge şi se recompune împreună cu artiştii, căpătând o formă diformă şi un miros înţepător de dulce-acrişor. Îţi lasă apă în gură şi îţi usucă transpiraţia sau îţi usucă saliva şi îţi transpiră pielea şi plâng şi râd şi devine isterie până să se fi transformat în dulcegărie.
Între artişti nimic nu e totul şi totul nu e pentru că ei sunt şi nu sunt pe acest pământ.
marți, 5 octombrie 2010
Gânduri pe-o hârtie electronică
Între neartişti nu e tăcere. Nu e nici distorsionat, nici dulce. Între neartişti e întotdeauna. E un haos controlat de o dezordine ordonată şi ordinară. Între neartişti există cifre fără cuvinte şi cuvinte lângă cifre. Între neartişti se mănâncă zgomotos, iar rufele se spală în public cu audienţă generală necenzurată de cultură. Neartiştii au întrebări cu răspunsuri şi răspunsuri cu întrebări. Dar le au ei pe cele potrivite? Neartişii caută potriveala temporară şi temporală cu seiful propriu.
Între neartişti e stabilitate. Pun bazele unei construcţii ierarhizate. Între neartişti este înfiinţare. Au începuturi. Între neartişti se visează cu axa pe îndeplinire. Spre deosebire de artişti, neartiştii nu se mulţumesc cu puţin sau cu nimic. Ei trebuie să fie mulţumiţi de ceva, oricare ar fi acel ceva.
Pentru neartişti e ziua, arareori noaptea. Nu e poezie, nici proză. Nici măcar text. E...contract verbal. Între neartişti există cantitate şi calitate bazate pe profit. Între neartişti există o afacere cu viaţă.
Neartiştii sunt întotdeauna. Între neartişti există simplitate, iar orice e complex este imposibil. Imposibilitatea e groaie, distrugătoare. Neartiştii sunt neputincioşi în faţa imposibilităţii. Neartiştii nu se autodepăşesc. Nu au cu ce. Între neartişti e o culoare anume. Nu există nuanţe. Alegerea e una.
Între neartişti...nu există cuvinte ca "armonie", "răgaz", "amor", "panică", "extaz"... Între neartişti există ce nu există cu adevărat. Neartiştii suplinesc viaţa cu minciuni...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)