Fiecare inima ce-mi trece prin suflet are o altă nuanță, un alt gust, o altă bătaie, o altă conformație și fiecare își clădește culcuș. Am avut inimi ce au bătut slab, sacadat, ritmat în tonalitate gravă. Am avut inimi alerte, concerte repetate de triluri asonore. Am avut inimi ce au bătut, au oprit, au reluat, au forțat, au dispărut și au reapărut doar pentru a zvâcni. Am avut inimi multe. Simultane. Am avut zâmbete încrustate în inimi și am avut suspine. Am avut reflux de inimi. Am avut inimi ce nici nu știau că sunt inimi.
Pe unele le-am reparat, pe altele le-am stricat. Pe unele le-am iubit, pe altele le-am neglijat. Pe toate le-am simțit. Pe altele le-am nuanțat. Pe celelalte le-am tipărit. Pe unele doar le-am schițat. Pe nici unele nu le-am uitat.
Am avut inimi amăgitoare. Am avut inimi iscoditoare. Am avut numeroase inimi care nu voiau să fie inimi și am avut inimi care au ales să fie inimi. Altele au ales să nu. Am avut inimi rebele, distrugătoare, egoiste. Am avut inimi ca tancurile.
Am văzut inimi ca fulgii, ca ninsoarea, precum mirosul de plăcintă cu mere și scorțișoară. Am surprins inimi calde ca așternuturile, cărnoase precum nectarinele. Am surprins inimi colorate, entuziaste, zâmbărețe.
Am avut inimi și inimi și mai am încă loc pentru inimi. Dar am loc și pentru stomacuri și pentru apendice și pentru creiere și piele și buze.
Am rămas cu o inimă ce conține alte inimi care probabil nici nu mai știu pe unde au fost.
