Nimic nu se află lângă mine. Dorm alături de un vid. O poartă stelară. O gaură transparentă. Bag mâna prin ea și simt Universul. Îmi gâdilă degetele cometele și asteroizii și simt miros de zmeură. Trebuie că visez sau poate că trebuie să mai și visez.
Mă întorc cu spatele și îmi iau gândul. Ziua de astăzi mă privește în față liniștită și mă roagă să o păstrez potolită. Nici nu îmi dau seama că m-am trezit și știu asta pentru că mă uit iar în vid. Ce p! f..
Care-i treaba cu tine?
Mi-e dor...mă crezi, nu? În fiecare eră stelară, la fiecare marte retrograd și venus în leu, eu devin universală... Aș vrea să te scriu pe o foaie de hârtie, să te citești cum te-am citit eu, poate astfel vei ști că sunt o cititoare devotată...
Deschid ușa cu putere-baia este un loc de meditație și curățire craniosacrală. RaMaDaSa SaSeiSuHum. Robinetul huruie și el a vid. Miroase a canal. Ieși mai repede din baie!
La cafea biscuiții sar în lapte și ghimbir. Ce zi este astăzi? Suntem în iulie, august, douăzeci și...cât naiba o fi, e joi sau sambătă, nici-nici. E vineri. Ah! Iar e vineri. Nu mai am zi de inspirație și flux neuroinspirațional și nici zi pe care să o urăsc. Le urăsc pe toate și le iubesc pe toate când nu le urăsc și uite iar vidul! Nimicul sau totul! Vidul gol sau plin? Care sunt cuvintele tale preferate? Te iubesc.
Tu mă iubești? săltăreață întrebare...
Aveam un gând că...
