Mi-am pierdut îndemânarea pentru că adesea când îmi vine să scriu mai bag un episod de How I Met Your Mother sau de un random Being Erica sau pur şi simpul aleg să îmi verific pentru a mia oară ferma numărul doi de pe Facebook şi îmi repet că e ultima dată când mă joc. Oamenii care au ceva de făcut spun că astea sunt nişte copilării, că îţi pierzi vremea şi în mare parte au dreptate, dar mai mult decât o copilărie este o adicţie, un soi de evitare a confruntării propriilor tale probleme. De fiecare dată când vreau să scriu nu mă gândesc decât la faptul că iar vorbesc degeaba...ca şi acum... În fine.
În ultima lună de zile am avut mai multe dileme, frământări şi am tot vrut să scriu despre ele, dar m-am aruncat asupra altor metode de terapie care îmi dau falsa impresie că funcţionează.
Una dintre dileme şi cea mai dificilă este De ce îşi ţin rapperii pantalonii când cântă? De fapt, nu e faptul că îşi ţin pantalonii cât e gestul de a duce mâna acolo..acolo de unde vine puterea şi probabil este un soi de avertisment pentru inamici...sau rivali (ca să nu fie totuşi atât de dramatic). Şi de la rapperi se extinde la mulţi bărbaţi care cântă alte genuri muzicale. Şi mă amuz că un tenor nu şi-ar duce mâna la p*antaloni pentru a exprima ce exprimă muzica lui şi atunci mă gândesc că trebuie să aibă legătură cu mesajul melodiei/genului.. Şi deci rappul, fără gesturi, nu ar avea acelaşi mesaj? Logic. Atunci vreau să ştiu...şi rapperiţele exprimă putere când se apucă de f*ermoar?
