Stop cadru

Cu ochi blajini privește către el și zâmbește gândind "da, te voi îndrăgosti de mine". Și așa a fost.
***
Într-o noapte rece a sărutat-o pe frunte și i-a închis ochii cu vârfurile degetelor, șoptindu-i "va veni o zi când nu vei mai visa". Și așa a fost.
***
Nimeni nu era pe stradă. De sus se auzea un șuierat prelung. Căderea-i fu lină, însă aterizarea se imprimă adânc. Nu a mai fost.
***
Duminică dimineața este ziua când totul se așază. Și el și ea așteptau momentul oportun. Nu a mai fost.
***
Când am scris rândurile astea, mi-au încolțit regrete. Și așa a fost. Din ele au ieșit bujori, fiori și m-am îndrăgostit. Nu a mai fost.

Tăcerea lui Dumnezeu

L-am văzut pe Dumnezeu
m-a chemat sus pe munte
să-mi dicteze niște pilde
dar pe drum am văzut un urs;
am stat, m-am uitat, am plecat...
glasul Lui mă chema ușor
ca o briză rece cu aer de munte
Am urcat și am urcat
până am văzut o căprioară
Doamne și ce frumusețe!
galben cald întunecat
cu cornițele micuțe
rumega simpatic;
am stat ceva vreme până mi-am amintit:
Dumnezeu.
am pornit iar la drum...
Doamne, dar lung e drumul până la Tine...
am oftat, m-am uitat împrejur...
doar glasul lui Dumnezeu se auzea
am întrebat:
Doamne, tu ești?
și de atunci a tăcut...