Gânduri pe-o hârtie electronică

Între neartişti nu e tăcere. Nu e nici distorsionat, nici dulce. Între neartişti e întotdeauna. E un haos controlat de o dezordine ordonată şi ordinară. Între neartişti există cifre fără cuvinte şi cuvinte lângă cifre. Între neartişti se mănâncă zgomotos, iar rufele se spală în public cu audienţă generală necenzurată de cultură. Neartiştii au întrebări cu răspunsuri şi răspunsuri cu întrebări. Dar le au ei pe cele potrivite? Neartişii caută potriveala temporară şi temporală cu seiful propriu.
Între neartişti e stabilitate. Pun bazele unei construcţii ierarhizate. Între neartişti este înfiinţare. Au începuturi. Între neartişti se visează cu axa pe îndeplinire. Spre deosebire de artişti, neartiştii nu se mulţumesc cu puţin sau cu nimic. Ei trebuie să fie mulţumiţi de ceva, oricare ar fi acel ceva.

Pentru neartişti e ziua, arareori noaptea. Nu e poezie, nici proză. Nici măcar text. E...contract verbal. Între neartişti există cantitate şi calitate bazate pe profit. Între neartişti există o afacere cu viaţă.

Neartiştii sunt întotdeauna. Între neartişti există simplitate, iar orice e complex este imposibil. Imposibilitatea e groaie, distrugătoare. Neartiştii sunt neputincioşi în faţa imposibilităţii. Neartiştii nu se autodepăşesc. Nu au cu ce. Între neartişti e o culoare anume. Nu există nuanţe. Alegerea e una.

Între neartişti...nu există cuvinte ca "armonie", "răgaz", "amor", "panică", "extaz"... Între neartişti există ce nu există cu adevărat. Neartiştii suplinesc viaţa cu minciuni...

Carcase

Există tot felul de carcase care deţin tot felul de casete. Casetele acestea au şi ele nişte benzi. Fiecare bandă ascunde ceva cu mult mai bun sau mai prost pentru că dincolo de carcasă stă o întreagă istorie a interiorului benzii.

Când apare pe piaţă carcasa, un necunoscător ar cumpăra-o cu siguranţă pe cea mai frumoasă, cu mesajul cel mai apropiat de ceea ce este important pentru acea persoană. S-ar uita la preţ şi ar decide dacă merită sau nu efortul. O pune într-o pungă şi o foloseşte o dată, de două ori, de câte ori are persoana respectivă nevoie. Dar sfârşitul benzii anunţă şi sfârşitul calităţii pentru că se anunţă carcase cu mult mai bune decât aceea pe care o are, aşa că acea carcasă rămâne pe raft sau poate pe undeva pe după pat...

Şi iată iar raftul cu carcase. Mesajele sunt din ce în ce mai pompoase şi mai derutante şi preţurile...preţurile sunt baza. Şi necunoscătorul de carcase trece prin tot felul de ambalaje şi ajunge la sfârşitul timpului să le fi folosit pe toate, dar fără să se fi hotărât la una, două, trei, cinci carcase esenţiale. În cazul acesta sunt oameni care nu se hotărăsc la niciun fel de carcasă, dar sunt oameni care se transformă în cunoscători şi atunci... atunci descoperă magia.

Magia anumitor carcase. Acele carcase pe care nu le găseşti la promoţie sau la vedere, pe primul rând din partea dreaptă a casieriţei. Există acele carcase, cu acele benzi dincolo de care poveştile sunt nemuritoare, dincolo de care fantezia şi magia te conduc către suflete de aur. Există acele carcase pe care le ţii în mână şi le duci către piept şi poţi jura că le simţi inimile, miile de inimi dintr-o singură bandă bătând atât de tare că nu mai poţi desluşi dacă e a ta sau a lor. Şi pe această carcasă o duci cu două mâini până la casă şi acolo îi şopteşti casieriţei să aibă grijă. Te doare sufletul când o trânteşte în pungă, dar tu îi arăţi că ai o altă pungă în care vrei să o cari. Şi din momentul în care plăteşti (preţul...preţul nici nu o defineşte) simţi că zbori cu acea carcasă, nu există conceptul de a o căra după tine, ci există o poartă către o altă lume şi ce descoperi dincolo de această bandă este absolut fantastic. O foloseşti nu numai când ai nevoie, ci şi atunci când nu ai nevoie, şi atunci când ai prieteni în vizită. O arăţi tuturor şi vrei să ştie de ea pentru că acea carcasă cu acea bandă deţin imaginaţie, dragoste, suflete, căldură, pace şi respect. Şi tu le absorbi cum absoarbe pielea apa...şi respiri credinţă şi speranţă.

Poţi avea doar câteva carcase pe raftul tău, dar acele câteva carcase îţi vor da viaţă şi te vor conduce pe drumuri necunoscute, dar sigure. Te vor ajuta să treci Răul, Binele şi Singurătatea.

Nu mulţi îşi văd de lungul nasului ca să deţină carcase bune, dar am văzut oameni care şi-au vândut carcasele bune pe cele rele... Şi e păcat. E păcat când ambalajul strică bunătate de conţinut. E păcat când judecăm după asemenea preconcepţii...

Sunt fericită că deţin acele câteva carcase bune.